A fost creat Logo IHTIS

iulie 25, 2008 la 11:08 am | Postat in Diverse, Proiecte IHTIS, Viata in fotoliul rulant, Viata independenta | Lasă un comentariu

Prin bunavointa dlui IULIAN TRASA - trainer desemnat de Fundatia SOROS si CJI sa sustina Asociatia IHTIS in realizarea acestui blog, si a Ioanei Muzinchievici, a fost realizat logo-ul Asociatiei IHTIS.

Multumirile si recunostinta noastra,

Mihaela Mihaescu

Despre discriminare

iulie 21, 2008 la 11:12 am | Postat in Cum ne vad ceilalti, Invata sa ma accepti!, Problemele noastre, Viata in fotoliul rulant | Un comentariu

Discriminare este atunci cand oamenii sunt tratati diferit, pentru ca sunt diferiti. O persoana cu dizabilitati poate intampina patru tipuri de discriminare.

1) Cand este tratata mai rau decat o alta persoana fara dizabilitati.
De exemplu: O persoana face aceeasi munca la fel ca si colegul sau, dar este platita mai puţin pentru ca are o dizabilitate. Acest lucru se numeste discriminare directa.

2) Discriminare este si atunci cand angajatorii vor ca oamenii sa stie lucruri care nu sunt necesare pentru munca respectiva.
De exemplu: cand angajatorul cere permis de conducere celui ce vrea sa lucreze intr-un bar. Acest lucru se numeste discriminare indirecta.
3) Hartuirea este, de asemenea, interzisa, fiind o forma de discriminare. Hartuire este atunci cand oamenii sunt insultati sau molestati de catre alti oameni. De exemplu: insultarea celor ce au o dizabilitate.

4) Persoanele cu dizabilitati au nevoie, uneori, de ajutor la locul de munca.
De exemplu: perspoanele cu dizabilitati au dreptul sa ceara un sprijin special pentru a invata mai repede sau pot, de asemenea, sa ceara mai mult timp ca sa-si indeplineasca sarcinile de serviciu. Acest lucru se numeste tratament rezonabil. Daca angajatorul refuza, aceasta este tot o forma de discriminare…

(va urma…)

Mihaela Mihaescu

Aspiratiile Irinei

iulie 10, 2008 la 6:45 am | Postat in Cum ne vad ceilalti, Problemele noastre, Si tu poti!, Viata in fotoliul rulant, Viata independenta | Lasă un comentariu
irina

Daca omul nu ar avea aspiratii, ar muri. Eu imi doresc sa ajung traducatoare. Pentru aceasta, urmez niste cursuri de limba spaniola si, cu ajutorul lui Dumnezeu, sper sa mi se implineasca dorinta.

Uneori mi-e teama ca nu voi reusi; incerc sa nu-mi trimit gandul atat de departe pentru a nu fi dezamagita. Pot spune ca limba spaniola este pentru mine un adevarat hobby si, de ce sa nu recunosc, ma si ajuta sa scap de plictiseala.
Sa imi fac planuri de viitor, cred ca este un lucru mult prea mare… Ca orice fata de varsta mea, imi doresc sa am alaturi pe cineva care sa ma inteleaga si sa ma sprijine la greu.

Pot spune ca am idealuri si dorinte neimplinite. Un om fara dizabilitati probabil ca doreste sa escaladeze muntii, sa faca inconjurul lumii, sau, stiu eu, alte o mie de chestii. Eu, in schimb, imi doresc lucruri firesti: sa fiu sanatoasa, sa am puterea sa trec peste barierele sociale si sa am multi prieteni alaturi care sa ma ajute sa le depasesc.
Incerc sa fiu cat se poate de realista, chiar daca uneori ma simt bine «visand» …

Irina Bodron – membru fondator IHTIS

Viata Independenta 1

iulie 1, 2008 la 7:25 am | Postat in Diverse, Informatii utile, Problemele noastre, Si tu poti!, Viata in fotoliul rulant, Viata independenta | Lasă un comentariu
Deseori, tinerii cu dizabilitati fizice se gandesc cu teama la ziua in care familiile nu-i vor mai putea ajuta. Gandul internarii intr-un asezamant social ii inspaimanta, si, cu toate acestea, cauta alternative in ultimul moment; iar daca gasesc ceva informatii, punerea lor in practica cere timp, resurse financiare, efort fizic indelungat etc.
Viata independenta reprezinta modul de a trai zilnic cu indeplinirea de catre persoana insasi a serviciilor vietii de zi cu zi, inclusiv satisfacerea nevoii de relationare cu ceilalti si a posibilitatii de a te descurca singur in plan financiar. Cei ce nu se preocupa de timpuriu de toate acestea, au sanse minime de a ramane in propria casa, cand ajutorul familiei va inceta.
Eu insami am fost incercata de astfel de ganduri. Raspunsul l-am gasit usor, in vietile semenilor care, in fotoliu rulant fiind, traiau independent. Din experienta lor am invatat ca, pentru a trai independent, tanarul cu dizabilitati fizice are nevoie de:
- un instrument asistiv (fotoliu rulant, cadru de mers, carja, baston etc.);
- o adaptare corespunzatoare a locuintei in care isi desfasoara activitatea;
- incredere din partea familiei sau a persoanelor alaturi de care convietuieste.
A amana punerea in practica a acestor conditii, inseamna a nu putea fi nicicand tu insuti.
Este greu … Comoditatea, graba, mila exagerata si nemotivata, lipsa resurselor financiare necesare accesibilizarii, opozitia, ignoranta… impiedica permanent crearea cadrului prielnic cresterii gradului de independenta.
Daca eu am reusit, inseamna ca se poate… (va urma)
Mihaela Mihaescu

Bloguieşte pe WordPress.com. | Theme: Pool by Borja Fernandez.
Intrări şi comentarii feeds.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.