Despre timiditate

septembrie 27, 2008 la 10:13 am | Postat in Diverse | Lasă un comentariu
Etichete:
Timiditatea este “o stare psihica sau insusire personala manifestata prin sfiala, jena, tacere nejustificata, dificultate de exprimare” (Dictionarul de psihologie – coordonator Ursula Schiopu).
Exista grade diferite de timiditate si o mare varietate de aspecte; majoritatea oamenilor sunt timizi in anumite ocazii, dar multi sunt timizi tot timpul.
Oamenii timizi au urmatoarele caracteristici: se sperie cu usurinta; sunt greu de abordat din cauza sfielii, prudentei sau neincrederii; tematori in a se angaja intr-o actiune; prudenti, indaratnici, sovaitori; potrivnici acceptarii vreunui principiu sau abordarii vreunui subiect; rezervati din prea multa prudenta; precauti cand vorbesc; sfiosi in a se afirma; extrem de rusinosi.
Timiditatea se refera la relatia cu alte persoane si presupune un sentiment de inferioritate in anumite privinte, iar tratamentul se bazeaza pe invingerea acestui sentiment si crearea respectului de sine. (…)
Timiditatea se manifesta cel mai frecvent prin dificultatea de a comunica cu ceilalti: persoana timida e rezervata, evita conversatiile cu strainii, incearca sa faca tot posibilul sa fie invizibila, din teama ca nu va fi acceptata, ca va fi criticata sau umilita.
Un alt simptom al timiditatii este continua preocupare de sine – pentru persoana timida este excesiv de importanta impresia pe care o poate face celorlalti si aceasta preocupare o impinge spre izolare.
Deasemenea, persoanele timide au o permanenta atitudine defensiva in fata criticilor, simt mereu nevoia sa se scuze.

Iata cateva moduri prin care se invinge timiditatea:
- actioneaza ca si cum ai avea siguranta de sine si ascunde-ti framantarile interioare, atunci cand te simti stanjenita de prezenta unor persoane necunoscute;
- manifesta o grija reala fata de cei din jurul tau: cand faci un gest prietenesc pentru o cunostinta, inhibitiile iti dispar ca prin minune;
- nu te subestima: fa o lista cu calitatile pe care crezi ca le ai si te vei simti mult mai increzatoare in propriile forte atunci cand o vei citi;
- accepta faptul ca si tu – ca toti ceilalti oameni – ai puncte vulnerabile: evita autocompatimirea si alege in locul ei optimismul;
- combate letargia, sentimentul disperat al izolarii, al neputintei de a participa la discutii, de a-ti face prieteni si a te angaja in activitati noi; imagineaza-ti scopul pe care vrei sa-l atingi si satisfactia pe care o vei avea in final si spune-ti ca trebuie sa incepi sa actionezi CHIAR ACUM!
- fii gata sa accepti complimentele cu placere;
- fereste-te sa te scuzi prea mult;
- nu fi excesiv de politicoasa;
- straduieste-te cu adevarat sa comunici cu oamenii pe care ii intalnesti;
- aminteste-ti ca nu te poti astepta ca toata lumea sa te placa;
- fii toleranta cu tine si cu cei din jur.

Sursa: aici.

Sanse egale 1

septembrie 23, 2008 la 10:57 am | Postat in Cum ne vad ceilalti, Invata sa ma accepti!, Noi si ei, Problemele noastre, Viata in fotoliul rulant | 2 comentarii

In fata lui Dumnezeu toti suntem egali. Toti stim asta, dar in viata de zi cu zi alegem mereu intre trei stari prin care ne comparam pe noi insine cu ceilalti: „mai prejos decat”, „la fel” si „deasupra”.

Putini oameni au taria sa-si doreasca a fi „ei insisi”. In cazul persoanelor cu dizabilitati, comparatia cu semenii genereaza, fara motiv, complexul de inferioritate. Acest sentiment nu apare din cauza infirmitatii, ci mai mult din pricina autocompasiunii exagerate.

Adevarata problema nu este infrangerea complexului de inferioritate, ci descoperirea motivului pentru care individul a ales sa se simta inferior celorlalti oameni si si-a impus o mutilare psihica al carei efect este anularea initiativelor.

Societatea ne percepe pe fiecare asa cum ii aratam noi ca suntem. Facilitatile, programele, initiativele costisitoare ale organizatiilor guvernamentale si neguvernamentale NU au rolul de a transforma copilul, tanarul, adultul cu dizabilitati, ci de a-l integra printre ceilalti asa cum este el insusi, valorificand aptitudinile si capacitatile fiecaruia.

Ce inseama comparatia? Conform DEX, reprezinta o examinare a doua sau a mai multe lucruri, fiinte sau fenomene, facuta cu scopul de a se stabili asemanarile si deosebirile dintre ele.

Care credeti ca sunt asemanarile sau deosebirile dintre persoanele cu si persoanele fara dizabilitati?

Mihaela Mihaescu

Rezultate sondaj 2

septembrie 22, 2008 la 3:32 pm | Postat in Invata sa ma accepti!, Viata in fotoliul rulant | Lasă un comentariu

 

In general, cel care are o dizabilitate este considerat si tratat de catre membrii familiei precum un „copil”, indiferent de varsta avuta.

Independenta este un concept greu de acceptat de catre parinti. Lor le face placere sa faca ceva pentru copii. Un copil dependent va sta tot timpul langa parinti si chiar va invata sa ii lase pe acestia sa faca totul in locul lui. Pe langa faptul ca acesti parinti fac totul, ei incearca sa absoarba si toate consecintele vietii reale asupra copiilor.

Putini sunt parintii care isi invata „copilul” sa fie independent si sa se bazeze pe propriile forte.

Independenta se dobandeste in timp si este rezultatul unei bune inter-relationari intre „copil” si parinte. Rezultatul sondajului abia incheiat reflecta clar ca obiectivul major al celor care au o dizabilitate este cresterea gradului lor de independenta (90%).

Acest lucru este posibil, insa nu se poate realiza decat prin indeplinirea catorva conditii esentiale de catre parinte (asistent personal):

Primul pas: Acordarea libertatii de a lua propriile decizii si asumarea responsabilitatii pentru alegerea facuta.
Daca i se permite sa aleaga, tanarul cu dizabilitati va invata sa si suporte consecintele propriei alegeri. Daca va face o alegere gresita ce ii va pricinui o mica suferinta, data viitoare va face o alegere mai buna. Asa isi dezvolta capacitatea de a se auto-ingriji.

Al doilea pas: Respectarea efortului depus.
Cel ce are o dizabilitate NU trebuie grabit sa faca ceva daca este in dificultate. Trebuie incurajat. Pentru a-l incuraja, trebuie exprimata increderea ca el va reusi sa faca ceea ce si-a propus. “Stiu ca esti frustrat. Este un lucru dificil. Dar o sa-i dai de capat”. Astfel se castiga increderea in fortele proprii.

Al treilea pas: Rezerva-ti timp pentru antrenarea independentei.
Un tanar cu dizabilitati poate invata foarte multe lucruri daca parintii au timp pentru a-l invata in pasi mici si ii acorda timp. Antrenarea nu trebuie sa se efectueze niciodata sub presiune. Fiecare rezultat obtinut reprezinta un grad sporit de independenta.

Al patrulea pas: Ajuta atat cat este REALA nevoie.
Intrebarea: “Ai nevoie de ajutor?” e foarte eficienta. Daca raspunsul este „da”, nu trebuie facut in locul celui asistat mai mult decat este necesar. Aceasta este responsabilitatea de serviciu a asistentului personal.

Al cincilea pas: Ziua independentei este mereu AZI, ACUM.
Orice amanare de auto-servire si auto-reprezentare a copilului/tanarului/adultului cu dizabilitati impiedica integrarea lui sociala deplina si sporeste riscul internarii sale intr-un centru de ocrotire, cand ajutorul familiei va inceta.

Mihaela Mihaescu

“Buni de nimic”. DE CE ???

septembrie 20, 2008 la 7:11 am | Postat in Cum ne vad ceilalti, Invata sa ma accepti!, Problemele noastre, Viata in fotoliul rulant | Un comentariu
Etichete: ,
Mereu se vorbeste despre problemele persoanelor cu dizabilitati, iar societatea ne percepe, ca fiind „oameni cu probleme”.
Oare, ce om nu are probleme? Toti au.
Insa, cei ce au o dizabilitate, sunt considerati „oameni cu probleme” chiar si atunci cand nu le lipseste nimic material sau financiar.
Un tanar paraplegic face ocolul lumii prin forta bratelor, o mama in fotoliu rulant se bucura de admiterea la facultate a fiilor sai, alte sute de tineri cu dizabilitati invata, au functii de conducere etc. Prezenta oricareia dintre aceste persoane intr-un loc public starneste aceeasi reactie, exprimata prin cuvintele: „Vai, saraca, mai bine murea…”

Intr-o astfel de situatie, ce-i de facut? Cum pot fi ajutati sa vada, sa auda, sa inteleaga… cei care, fara a avea vreo dizabilitate fizica, au nenumarate dizabilitati morale? De ce 90% din populatie ne eticheteaza a fi “buni de nimic?” 

Se incumeta sa raspunda cineva?

Mihaela Mihaescu

A inceput scoala …

septembrie 16, 2008 la 9:00 am | Postat in Invata sa ma accepti!, Viata in fotoliul rulant | Lasă un comentariu
Multi sunt cei ce nu inteleg de ce trebuie sa invete elevul cu dizabilitati.

Dar, ceilalti elevi de ce merg la scoala?

Niciun copil, incercand sa raspunda acestei intrebari, nu se va gandi la profitul obtinut peste ani prin punerea in aplicare a cunostintelor dobandite, ci isi va exprima dorinta de a invata, de a fi impreuna cu cei de varsta sa.
Daca pentru majoritatea elevilor acest raspuns este convingator, elevului cu dizabilitati i se pune imediat o alta intrebare: La ce-ti va folosi?
Iata cum atitudinea gresita a comunitatii limiteaza sansele de integrare in societate a elevului cu dizabilitati, deoarece in acel moment copilul observa ca este pus in inferioritate fata de colegi, simte ca efortul suplimentar depus, pentru a tine pasul cu ceilalti, nu numai ca nu este apreciat, dar este si considerat a fi inutil.
In ciuda acestui aspect, elevii cu dizabilitati NU renunta, NU se ascund, NU sunt ignoranţi.
O marturie in acest sens o constituie afirmatia IRINEI BODRON: “Fiind hotarata sa nu dau inapoi, am reusit sa fac oamenii sa aiba incredere in mine”.

Fotoliul rulant

septembrie 12, 2008 la 9:22 am | Postat in Viata in fotoliul rulant | Lasă un comentariu
Etichete: , ,
Fotoliul rulant reprezinta un mijloc ce participa, in diverse moduri, la recuperarea pacientului.
Functiile fotoliului rulant: Un fotoliu rulant poate fi prescris pentru diferite motive, care pot fi complementare. Acestea pot fi:
- o deplasare autonoma,
- verticalizarea progresiva (ca etapa),
- o mobilizare activa (forta musculara, amplitudine, coordonare, echilibru),
- comunicare, viata relationala, îngrijire.
Manevrele care trebuie invatate de persoana cu dizabilitati sau de cel care o ajuta in timpul deplasarii sunt:
1. deplasarea pe un teren plat,
2. deplasarea în panta,
3. întoarcerea fotoliului,
4. urcarea si coborârea unei borduri,
5. balansul pe rotile din spate,
6. urcarea si coborarea scarilor,
7. transferul fotoliului mobil în automobil
8. ridicarea unui obiect de pe podea,
9. diverse alte transferuri: fotoliu-toaleta, fotoliu-pat, fotoliu-podea si altele.
Rolurile fotoliului rulant:
- rolul mecanic:
a) rol de proteza, inlocuieste membrele inferioare inutilizabile temporar sau permanent.
b) rol de orteza, pentru ca este vorba de un aparat care permite realizarea unei functii altfel imposibile: deplasarea individului dintr-un punct în altul.
-rolul psihologic:
Inainte de a fi considerat un mijloc de locomotie, fotoliul rulant este perceput de pacient si de cei apropiati lui ca un semn al infirmitatii, al devalizarii. Multi sunt de parere ca a te prezenta în fata celorlalti în fotoliu rulant inseamna a arata ca o fiinta malformata sau demna de mila – conceptie total gresita care impune o profunda munca psihologica.
Fotoliul rulant joaca un rol esential in viata celui care doreste, in ciuda dizabilitatii, sa aiba o viata activa si sa isi sporeasca gradul de independenta fata de cei din jur. Tocmai de aceea, ca o concluzie, fotoliul rulant trebuie sa aiba cel putin patru calitati: securitate, confort, manevrabilitate, estetica.
Un mic curs de instruire online, in exemplul urmator:

Oare cand vom gasi astfel de prezentari video online si in limba romana?

Michi Mihaescu

Jocurile Paralimpice

septembrie 10, 2008 la 8:42 am | Postat in Si tu poti!, Viata independenta | Lasă un comentariu

Despre activitatea sportiva a tinerilor cu dizabilitati, putini stiu. Anual au loc competitii interne si internationale. In aceasta perioada, la cateva saptamani de la incheierea Jocurilor Olimpice de la Beijing, in capitala chineza se desfasoara a 13-a editie a Jocurilor Paralimpice.

Peste 4.000 de sportivi din sase grupuri de dizabilitati diferite, reprezentand aproximativ 150 de tari si regiuni din lume vor concura in 20 de discipline sportive, printre care: tragerea cu arcul, atletism, ciclism, echitatie, canotaj, probe nautice, tir, înot, si, tenis de masa, tenis de camp, volei si baschet in scaun cu rotile.

Un total de 472 de competitii medaliate vor avea loc in cursul celor 13 zile ale Jocurilor Paralimpice, care se vor incheia pe 17 septembrie.
Romania va fi reprezentata de cicliştii Carol Eduard Novak, Arnold Csaba Butu, Lehel Ruzsa, jucatoarea de tenis Crina Steliana Ţugui şi Corina Viorica Custura, o ridicatoare de greutati.

Ciclistul Carol Eduard Novak – locul 4

ASISTENTUL PERSONAL

septembrie 8, 2008 la 2:23 pm | Postat in Informatii utile, Viata in fotoliul rulant | 6 comentarii

1. Ce este asistentul personal?

Asistentul personal este persoana angajata prin contract individual de munca pentru a se ocupa de persoana cu handicap care nu se descurca singura. Asistentul personal poate fi chiar una dintre rudele persoanei cu handicap sau poate fi un asistent personal profesionist.

2. Cine poate beneficia de un asistent personal?

- Persoana cu handicap grav are dreptul, in baza evaluarii socio-psihomedicale, la un asistent personal.
- Adultul cu handicap grav sau accentuat care nu dispune de spatiu de locuit, nu realizeaza venituri ori realizeaza venituri de pana la nivelul salariului mediu pe economie poate beneficia de ingrijirea si protectia unui asistent personal profesionist.

3. Cine poate fi asistent personal?

Poate fi incadrata cu contract individual de munca in functia de asistent personal, persoana care indeplineste urmatoarele conditii:
· are varsta minima de 18 ani impliniti;
· nu a fost condamnata pentru savarsirea unei infractiuni care ar face-o incompatibila cu exercitarea ocupatiei de asistent personal;
· are capacitate deplina de exercitiu;
· are o stare de sanatate corespunzatoare, atestata de medicul de familie sau pe baza unui examen medical de specialitate;
· a absolvit cel putin cursurile invatamantului general obligatoriu, cu exceptia rudelor si a finilor pana la gradul al IV-lea inclusiv ale persoanei cu handicap grav, precum si cu exceptia sotului sau sotiei, dupa caz; in situatii exceptionale, la propunerea asistentului social din cadrul aparatului propriu al consiliului local in a carui raza teritoriala isi are domiciliul sau resedinta persoana care urmeaza sa indeplineasca functia de asistent personal, Autoritatea Nationala pentru Persoanele cu Handicap poate aproba derogarea de la indeplinirea conditiilor de studii si in cazul altor persoane.

4. Cine angajeaza asistenti personali?

Contractul de munca al asistentului personal profesionist se incheie de catre Directiile Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului judetene, respectiv locale, ale sectoarelor municipiului Bucuresti, sau de catre furnizorii de servicii sociale privati, acreditati in conditiile legii.

5. Care sunt obligatiile asistentilor personali?

La cele mentionate pe acest site, noi am adauga:

- sa se preocupe indeaproape de adaptarea mediului fizic, a obiectelor…, in mod corespunzator abilitatilor tinerilor asistati, implicandu-i direct in activitatile cotidiene.

Integrarea sociala a tinerilor cu dizabilitati incepe in familie, din prima clipa a fiecarei dimineti, iar cel de care depinde acest lucru este – in primul rand – ASISTENTUL PERSONAL.

Bloguieşte pe WordPress.com. | Theme: Pool by Borja Fernandez.
Intrări şi comentarii feeds.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.