Blogul Asociatiei IHTIS Romania

Sa vorbim despre noi !

Vorbim cu entuziasm despre o carte pe care am citit-o, despre un film pe care l-am vazut, despre o zi petrecuta cu prietenii, insa atunci cand trebuie sa vorbim despre noi, ca oameni, este ceva mai greu. Dificultatea, in cel din urma caz, provine, fie din faptul ca ne temem de reactia celor din jurul nostru, fie din convingerea gresita ca impartasirea unor experiente personale nu isi are rostul. Cel dintai obstacol poate fi depasit cu succes, facand o prima incercare ce ne permite sa observam reactiile semenilor nostri. A doua problema “se dizolva” in clipa in care intelegem ca vorbind despre noi si ceea ce am trait sau traim actualmente oferim sansa celorlalti sa ne cunoasca cu adevarat, sa sesiseze ca suntem diferiti si totusi atat de asemanatori cu ei. Vorbind despre experientele personale nu facem decat sa acordam un mic ajutor oamenilor. Ajutorul se adreseaza, atat oamenilor cu deficiente, cat si celor care beneficiaza de integritate fizica. Se poate intampla ca una dintre persoanele cu deficiente fizice sa se confrunte cu o problema pentru care nu gaseste rezolvare. In acest caz un punct de vedere al altei persoane care a trecut printr-o experienta similara este util. Sa nu uitam ca intr-o lume in care teoria ocupa un teritoriu vast, un exemplu vine sa limpezeasca intr-o oarecare masura lucrurile.
Daca o persoana, care nu prezinta o deficienta fizica sau de orice alt tip, afla o serie de aspecte din viata unei om care are o deficienta, cel dintai are ocazia sa-si faca o idee despre capacitatile si limitele unui individ cu deficienta.
Pentru a face in asa fel incat blogul organizatiei sa reflecte experientele personale ale membrilor, pe acesta trebuie postate multe articole scrise de persoane cu deficiente. Articolele trebuie sa contina descrierea unor momente din viata persoanelor in cauza. Ne referim aici la momentele placute, dar si la cele dificile pentru depasirea carora sunt necesare o serie de adaptari speciale.
Asadar, trebuie sa vorbim despre clipele in care am ajuns sa fim multumiti de realizarile noastre si, cu atat mai mult, despre modul in care am procedat pentru a reusi sa atingem acest punct. Altfel spus prezentam “mijloacele” de care am avut nevoie: o serie de echipamente asistive, anumite adaptari ce sunt necesare in mediul extern – construirea rampelor de acces, folosirea mijloacelor de transport care prezinta modificari – precum si in mediul intern – accesibilizarea locuintelor personale. Nu trebuie sa ne ferim sa recunostem ca avem nevoie de diferite adaptari si pentru a beneficia de educatie formala, dar si pentru a avea acces la informatii care nu se gasesc in format clasic, deci cu alte cuvinte sunt persoane cu deficiente fizice care folosesc un calculator adaptat. Un rol important in viata indivizilor cu deficiente il joaca asistentul personal.
Se cuvine sa vorbim si despre modul in care interactionam cu cei din jurul nostru: sa prezentam momentele in care am fost acceptati de un grup, precum si momentele in care am avut parte de o dezamagire in acest sens. Este de dorit sa vorbim despre maniera in care am procedat pentru a trece peste clipa mai putin placuta. Nu trebuie uitat ca fiecare om are dreptul sa aiba o atitudine proprie fata de un lucru, o persoana, o situatie.
Persoanele cu dificiente trebuie sa inteleaga ca, vorbindu-le celorlalti despre experientele de care au avut parte si interactionand cu ei, ii pot face sa le accepte, sa le acorde sansele si locul pe care il merita in familie, in scoala, intr-o institutie in care pot munci si in societate.
Pentru ca oamenii cu dificiente sa marturiseasca despre experientele personale si sa perceapa necesitatea acestui lucru, consider ca sunt necesare o serie de traininguri pe aceasta tema. Consilierea psihologica are un rol semnificativ. Prin intermediul ei, persoana care are o deficienta poate dobandi curajul de a vorbi despre sine, caci nu este usor, si de asemenea, poate invata sa comunice cu cei din jur.

ANA-MARIA CRETU