Blogul Asociatiei IHTIS Romania

Ravas: Grigore-Simion Daniel Ionut

Fiecare om are dreptul sa-si exprime opinia cu privire la anumite aspecte din viata de zi cu zi. Asa s-a intamplat si vis-à-vis de faptul ca noi, organizatorii actiunii “Răvaş pentru lumea de azi”am perceput o taxa de participare in valoare de 100 RON.  Aceasta taxa a fost privita de unii cu indignare. Pentru altii, tocmai aceasta indignare a constituit motivul inscrierii in concurs.

Iata ce marturiseste Grigore-Simion Daniel Ionut, al treilea autor ce participa in cadrul proiectului nostru:  “m-a motivat acea domnisoara care are un coment pe blogul dumneavoastra, ca ea cu 100 de lei poate sa se duca la o tipografie si sa isi scoata DOAR propriile lucrari. Aici nu este vorba de un concurs, ba da este un consurs, dar de ce de fiecare data ne inscriem la un concurs si vrem neaparat ceva palpabil? un premiu fizic care sa ne ateste valoarea? domnisoara nu cred ca a inteles ca mai mult castigi prin a da acei 100 de roni unor persoane care au nevoie cu adevarat de acesti bani decat sa-ti intre tie in buzunar 1 milion de roni si sa te duci la shopping.”

Daniel este din Calarasi, acum  locuieste in Bucuresti, are 27 de ani, de profesie este regizor de film, actualmente lucreaza ca redactor la o editura.

Materialul pe care el l-a trimis cuprinde urmatoarele creatii: “Amintirea ”, “Praf”, “onomastica”, “Vedenii”, “Zgomotul orasului”, “Modelaj”, “ langa un chioşc de ziare”

Una dintre poeziile lui Daniel suna cam asa:

Modelaj

Am fost la un sculptor faimos zilele trecute, / aveam copilul nou-născut cu mine. / plângea. / „Modelează acest corp!” zic, / încercând să-i potolesc copilului lacrima / din colţul ochiului drept. / „Modelează acest corp, să fie ca şi al meu!”. / copilul plângea, iar / sculptorul se uita la mine / cu dalta într-o mînă şi nefericirea în cealaltă. /

„Modelează acest creier, să fie ca şi al meu!” pronunţ apăsat, / încercând să-i atrag privirea sculptorului / de la acea mică lacrimă ce se scurgea / pe obrazul plat al copilului meu nemodelat. / „Modelează acest copil ca să nu mai plângă, ca mine!”, îi urlu în faţă / sculptorului îngâmfat. / „Să nu mai plângă!” repet cu furie. / sculptorul tăcea. / eu ţip şi îi iau dalta din mână, nefericirea i-o las lui. / „Să nu mai plângă!”/ „Să nu mai plângă!”/ şi îl lovesc pe sculptor cu dalta în creştet. / sculptorul tăcea.

„Eşti un impostor!” îi scuip cuvintele în faţă. / un fir de sânge i se prelingea / pe lângă ochiul drept pe obrazul / modelat.copilul s-a oprit din plâns, brusc, / sculptorul a căzut. / avea ochii deschişi şi nefericirea în mână. / „Haide”, îi spun copilului meu nou-născut. / „Haide să căutăm alt sculptor, / unul care să te poată modela după chipul şi asemănarea mea.” / şi copilul a plâns iar.

Asadar, va invitam sa cititi aceste versuri si sa lasati un comentariu la sfarsitul articolului.

ANA-MARIA CRETU
Coordonator proiect