Blogul Asociatiei IHTIS Romania

Greutatea de a sta in casa

Cand esti prea plictisit si ti-ai epuizat toate posibilitatile de a-ti umple timpul liber, atunci este de ajuns sa-ti fixezi ochii pe fereastra si ti se deschide o pata de lumina catre viitor in care tu, ca persoana, n-ai niciun handicap si toata lumea este perfect valida. O lume in care nu trebuie sa suporti niciun fel de repros din partea vreunui semen de-al tau si asta iti da o bucurie pe care nu poti sa o definesti cu niciun cuvant, o forta cu care sufletul se umple si incepe sa radieze lumina, incat tu, cu ochii mintii, iti vezi corpul radiind de lumina. In acele clipe te simti usor si plutesti ca intr-o lume ireala, uitand ca cei de langa tine nu au rabdare si nu te pot intelege adesea, pentru ca ei isi vad proriile greutati care li se par mult mai apasatoare decat ale unui om care nu se poate misca singur, neavand forte motrice pentru a o face. Intr-o zi, chiar ii spuneam nepoatei mele ca, pentru ca nu am maini pentru a putea sa le folosesc, le folosesc pe ale altora, iar aceasta deficienta este ca si cand timpul te-a oprit intre doua ferestre, una in fata si alta in spate. In fata nu iti place ce se intampla si nu intelegi de ce oamenii nu te inteleg, iar in spate ai un trecut limitat. De exemplu, de putinele ori in care am iesit din casa, oamenii nu au stiut sa ma intrebe decat “ce fac?” Stau sa ma gandesc, de ce ne asociaza cu niste retardati si nu gasesc nici un subiect de discutie, de ce nu pot sa accepte ca si noi suntem oameni? Eu cred ca odata va veni si ziua in care voi scapa de aceasta neputinta si atunci vor vedea ca de fapt sunt mult mai valida decat ei. Acest gand este forta ce ma ajuta sa traiesc, fara sa ma intristez si sa imi fac ganduri negre. Stiu ca IHTIS isi doreste sa ajute mult oamenii ca noi. Dar, totodata stiu ca si noi trebuie sa ne unim si sa ajutam cu o vorba, cu o sugestie, cu o mica fapta. Pentru ca IHTIS ar trebui sa fim NOI TOTI. Acum imi este greu… Aceste ganduri ce vi le trimit din cand in cand, le strang in memorie si cand vine nepoata mea in vizita la noi i le dictez. Cu foaia unde-mi asterne gandurile, se intoarce in orasul sau, le introduce in calculator si le trimite apoi, prin mail, la IHTIS. Imi doresc tare mult un PC, pentru a scrie tot ceea ce simt, adevaruri din care oamenii sa-si dea seama cum sunt eu si sa realizeze ca … EXIST. Va doresc multa sanatate, si Michi sper sa ne vedem curand. Au trecut 3 ani de cand te tot astept… LUPU ESTERA NICOLETA