Blogul Asociatiei IHTIS Romania

Nicoleta si-a implinit un vis: azi vorbeste lumii

Urmatoarele randuri sunt mai putin obisnuite.  Sunt gandurile unei persoane cu dizabilitati fizice severe care nu poate sa scrie cu mana sa si nici nu are computer. A apelat la cei din jur, a avut rabdare si a perseverat in a se ruga sa o ajute cineva ca povestioara ei sa ajunga la noi pe site.

Au trecut anii, dar nu conteaza… Azi Nicoleta si-a implinit un vis: vorbeste lumii:

“Ma intreb adesea ce este universul… de unde am aparut si care e rostul meu pe Pamant? Imi dau seama ca viata inseamna vibratie si ca ea a erupt in lumina, si, iata, cum stau la fereastra si ma gandesc ca as fi putut sa fiu un om normal.

Dar asa e viata… pentru unii este ca un tort, pentru altii ca un trandafir catifelat dar si cu spini, iar pentru altii ca o piatra imensa pusa pe umeri, care trebuie carata fie ca vrei fie ca nu.
Ma intreaba cate o persoana ce fac eu intr-o zi obisnuita. In primul rand ma trezesc, imi beau cafeluta si trec la lectura, fie religioasa, fie de o alta facture, iar in timpul ramas visez…, pentru ca doar asta imi este permis sa fac.

Visez ca intr-o buna zi o sa reusesc sa salvez lumea printr-o structura bionica, prin cristale de cuart. Poate va intrebati ce sunt aceastea. Am auzit ca sunt celule vii, incremenite intr-o lacrima de apa, care iau fiinta sub pamant si sunt folosite in toate beneficiile pe care le-a adus stiinta pana acum. Imi doresc sa nu existe nicio persoana cu dizabilitati sau cu alte boli in lume.

Sigur, unii vor spune ca sunt o visatoare, dar gandesc asa datorita faptului ca nu am ajuns intr-o structura medicala care sa ma ajute sa ies din neputinta pe care o am.
Eu, impreuna cu parintii mei, am cautat in Romania macar un medic care sa ma poata ajuta. Din pacate toti ma priveau si spuneau ca nu au ce sa-mi faca. Dar, cum sa ma poata ajuta, cand in tara asta se lucreaza doar cu stetoscopul si ciocanelul, pe cand in alte tari s-a ajuns la cercetarea meduzei care nu imbatraneste nicioadata, cautandu-se remediul imbatranirii.
In Romania, datorita sistemului comunist care a fost peste 50 de ani, oamenii au diferite sisteme de gandire: una gandesc acasa, una in societate si alta gandesc despre oamenii cu dizabilitati.

De aceea noi suntem tristi si marginalizati. Pentru ca toti ne vad ca pe niste bolnavi inutili pentru societate si pentru familiile carora le apartinem. Sunt suparata mai ales pe medicina din Romania, pentru ca medicii sunt primii ce ne descurajeaza parintii, spunandu-le ca noi suntem redusi mintal. De aceea, in viziunea mea medicii sunt niste vulturi albi ce ne inchid destinele, calificandu-ne ca “inutili ai societatii” de care multi s-ar elibera bucurosi.

Imi place viata si-i admir pe toti aceia care se straduiesc si reusesc sa indrepte cate ceva.

Imi doresc ca societatea sa invete sa traiasca in armonie. As vrea sa dobandesc un nivel ridicat de constiinta si sa gasesc o cale sa-mi fac auzit glasul, aratand ca se poate trai si altfel.”

ESTERA – NICOLETA LUPU

UN AN DE CAND SUNT LA IHTIS

Pe 1 Octombrie 2008, Parintele meu duhovnic, Muha Constatin, a venit cu agheazma. Eu i-am propus sa facem un ong ca sa ne putem apara drepturile. Atunci el mi-a vorbit de IHTIS. A doua zi, am gasit e-mail lui Michi trimis de parintele, si, am vorbit pe net pana pe 5 Decembrie 2008, cand a fost primul spectacol la Dorohoi. Am plecat la spectacol si, in fata Salii Teatrului le-am gasit pe Michi si d-na Eugenia, mama ei. Cand d-na Eugenia a deschis portiera sa ma salute, am indragit-o pe loc de cata energie pozitiva are. A urmat un spectacol minunat, primul din viata mea. A doua zi am plecat la Botosani la un curs de creere de bloguri, organizat de IHTIS in parteneriat cu FUNDATIA SOROS, unde am trait momente unice. Mirela Rus m-a ajutat sa-mi fac cont pe blogul IHTIS si am facut un filmulet care l-am postat pe youtube si apoi pe blogul IHTIS. Tot Mirela m-a invatat sa-mi fac blog personal, acesta fiind vreausalupt.wordpress.com. In Februare 2009, m-am sfatuit cu Michi sa facem al doilea spectacol la Dorohoi si i-am scris pr Muha stiind ca face anual de 8 Martie spectacol cu corul HARIS. A raspuns pozitiv si, in loc de unul, au fost doua spectacole minunate in aceiasi zi: unul la Seminar cu corul HARIS, celalat la Sala Treatrului organizat de catre Dl. Marcel Dupu, director al Clubului Copiilor si elevilor.
In luna August, intr-o Duminica cand deschid mesul, vad un mesaj de la Michi: imi cerea poezile sa le publice intr-o carte, alaturi de mai multi membrii IHTIS. In ziua aceea, am simtit ca plutesc de fericire.
De curand, Michi mi-a facut inca o bucurie prin proiectul de consilere psiihologica online. Deja am vorbit cu d-ra psioholog, sper sa ma ajute cat mai mult.
Sper ca in 2 oct. 2010 sa pot povesti mult mai mult.

DOAMNE AJUTA, MEMBRII IHTIS!
Marius Girada