“Nu pot” nu exista. Ceea ce exista cu adevarat este “NU VREM”
noiembrie 1, 2009 la 11:19 am | Postat in 1, IMPREUNA INTREGI, Invata sa ma accepti!, Proiecte IHTIS, Viata in fotoliul rulant | 3 comentarii1 noiembrie – o zi in care am avea suficiente motive sa fim multumiti de lunga lista a activitatilor noastre din 2009. Insa, una dintre actiunile gandite este neterminata, fapt ce i-ar determina pe multi sa afirme ca: “nu pot” exista, din moment ce IHTIS, pornita in cautarea a 350000 de oameni solidari, nu a reusit sa-si faca simtita prezenta tocmai de Ziua Mondiala a Solidaritatii cu Persoanele cu Handicap.
Imaginandu-mi lumea ca fiind o sala de spectacol, am incercat cu ochii mintii sa vad cum arata ea – lumea – in realitate:
- scena apartine oamenilor ce au un cuvant de spus;
- sala este si ea ierarhizata: in primele randuri stau organizatorii, invitatii de onoare, juriul, presa si in cele din urma publicul.
Imi amintesc ca la un eveniment cultural, prin 2000, s-au distribuit invitatii si ong-urilor dar, conform ierarhizarii, randul rezervat celor cu dizabilitati fizice era… ultimul, iar carucioarele nici vorba sa acceada pana acolo, din pricina treptelor si a spatiului ingust existent.
Prezenta noastra acolo se spunea ca ilustreaza: “solidaritatea” de sustinere a “integrarii sociale”, prin “participare” cu ‘sanse egale” la viata comunitatii a tinerilor cu dizabilitati fizice.
Incercam atunci sa fac o asociere logica intre toti acei termeni si ceea ce se intampla in realitate, dar in zadar.
Faceam parte din decor si … ATAT.
Iata, au trecut 10 ani si termenii enumerati mai sus au ramas la fel: de decor, ca suna bine. Cand sa fie pusi in practica, nu-s resurse, nu-i timp, prioritatile sunt mereu altele.
Avem acum dovada clara ca NIMENI nu va face primul pas pentru a transpune “decorul” creionat prin lege de autoritati, in practica. De peste 4 luni batem la usile acestora in zadar, cu rugamintea ca punand fiecare cate putin, sa cream pentru o seara acea atmosfera ce trebuia sa fie deja, dupa atatia ani, un mod de viata firesc.
Pentru un festival de 4 ore ce urmarea punerea in practica a atator prevederi legislative, autoritatile contactate din Botosani nu au avut fonduri, “e criza” ni se spunea, in schimb, pentru cele 4 zile de “Festivalul Verii”, tinut cu 3 saptamani inaintea datei ce o stabilisem noi, fonduri au fost.
Prin urmare, “nu pot” nu exista ci, ceea ce exista cu adevarat este “NU VREM”.
Cat de greu este sa faptuiesti intr-o astfel de societate, in care in loc de “nu vreau” se spune “nu pot” si cat de puternici si solidari trebue sa fie acei oameni care indraznesc sa schiteze proiecte sociale si sa le duca la bun sfarsit?
Putini sunt acestia, dar noi i-am gasit razlet, prin intreaga tara, si dupa puteri am faptuit impreuna la IHTIS. Peste o luna, de Ziua Mondiala a Solidaritatii, vom colinda si ne vom bucura cu totii de roadele faptelor noastre savarsite de-a lungul unui an.
Festivalul, trofeul, modestele daruri, scena, sala, vor fi in acest an, pe 3 Decembrie, ale tuturor celor activi si solidari, ale acelora care au avut abilitatea sa inteleaga cu adevarat sensul cuvintelor “solidaritate”, “integrare sociala”, “participare”, ‘sanse egale” si au gasit timpul de a se implica neconditionat sa le puna in practica in 2009, prin IHTIS.
Un festival si o lansare de carte in aceiasi zi. Cu ce resurse? Cu atat cat am reusit sa strangem concret pana acum: 2000 RON.
Mihaela Mihaescu
Bloguieşte pe WordPress.com. | Theme: Pool by Borja Fernandez.
Intrări şi comentarii feeds.




















