Blogul Asociatiei IHTIS Romania

Pentru mine era o zi trista, eram dezamagita si parca nimic, nimic nu mai capata sens. Sunt un om optimist, dar oare cursul sufletului meu era sa se schimbe?

M-am intilnit cu prietenii mei de suflet, Miki si Adi crezand ca macar pe timpul intilnirii sa capat din nou o picatura de bine, dar nu. Doream sa ma mobilizez, pentru ca de cand am devenit mama mi-am zis ca sufletul meu apartine fetitelor. Era grav, nici macar acest lucru nu ma mai punea in miscare.

Mi-am deschis sufletul si am povestit prietenilor ce durere mare simteam. Costina se afla din nou in dificultate. Profesorii, parintii si grav directorul scolii, doreau sa o excluda de la scoala. Am simtit in acea zi ca eram inconjurata de acesti oameni, ca altii nu mai exista. Mi se pareau toti neputinciosi. Ochii Costinei pareau a fi gri, plangeau si ma cautau peste tot. Prietenii mei mi-au propus sa faca cunoscut cazul Costinei pe internet.

I-am data mana libera Mihaelei sa faca ce doreste, din politete sa nu zic nu la dorinta ei de a se implica.

A doua zi ma suna la telefon si-mi spune “Doamna Voicu” sa stii ca te-au preluat foarte multe ONG-uri. In gandul meu recunosc ca am zis “Ei si ce-i cu asta”. Seara  ne-am intilnit din nou. Au deschis calculatorul si mi-a aratat IHTIS. M-am uitat foarte mirata? Cine este. Este  un ONG. Nu pricepeam. De-a lungul saptaminilor pe internet in cadrul acestui ONG a curs un forum, dar doar doi oameni sustineau cauza Costinei, Michi Mihaescu si Florin. Cine erau acesti oameni, de unde ne cunosteau, de ce vorbeau atat de frumos despre noi? Mesajul pe care l-am primit de la Michi Mihaescu si sustinerile domnului Florin m-au trezit.

Exista oameni de care imi va fi rusine daca nu voi lupta, Ei ma sustin, asteapta rezultate de la mine, ca mama in dreptul Costinei. Ma necajeau si ma ingrijorau toate mesajele negative care apareau, dar “PUTINI” din jurul nostru m-au mobilizat sa merg mai departe.

A fost o perioada trista, dar o perioada care mi-a demonstrat inca o data ca dupa trist vine vesel, ca dupa rau vine bine s.a.s.m.d. Rugaciunile catre Bunul Dumnezeu au fost ascultate, lucrurile s-au indreptat, Costina si-a gasit locul ei, familia ei s-a linistit, traim normal, dar din aceasta experienta am vazut ca pe langa prietenii pe care ii aveam: Miki, Cristina, dna Adriana, fetita noastra mai mare Mirela si multi dintre colegii ei de scoala, ni s-au alaturat altii cu suflet mare, de la care am primit noi lectii.

 A venit ziua sa o cunoastem pe MICHI MIHAESCU SI PE DOMNUL FLORIN.

Michi si-a exprimat dorinta ca vrea sa ne cunostem intr-o zi mare. A FOST O ZI FOARTE MARE. Ne-am intilnit cu o saptamina inainte de festival, parca traiam in alte vremuri, am inceput sa simt din nou mingairea iubirii, caldura sufletelor, sa simt realitatea, pe care unii spun ca este cruda, dar nu este decat REALITATE si atat, sa simt bucurie cand fac o noua cunostinta, sa imprastii plictiseala, stresul.

Marturisesc ca sufleteste am simtit bucuria unei noi intilniri, emotiile pe care le simteam in copilarie, SI INTILNIREA S-A PETRECUT – MICHI, FLORIN, TANTICA, JENI, COSTINA, MIRELA, DANIELA SI STEFAN. Am incins o discutie de parca ne cunosteam de cand lumea, privirile erau calde, ne cautam unul pe celalalt. O priveam pe Michi si in gandul meu mi-am zis: “Exista oameni  mai puternici decat mine”. In jurul meu tot timpul mi se spunea ca sunt foarte puternica, dar din fericire pentru mine exista oameni mai puternici. Ajunsi acasa, dupa intilnire, ma rugam la Dumnezeu sa ma fi placut Michi, era un om cu personalitate, un om care cerea seriozitate si recunosc ca eu eram marcata inca de comportamentul celor de la scoala care ma acuzau ca sunt rea. Imi doream ca acest om ,Michi, sa nu-si isi schimbe impresia despre mine.

Timpul a trecut, am mers la FESTIVAL, sufletul meu iar era plin de bucurie, de cantec, de miscare, ma simteam acolo la fel ca atunci cand pleci mult timp de acasa si revii.Te uiti in toate locurile, iti mangai toate lucrurile preferate, te uti la fotografiile celor dragi….

Nu-mi venea sa cred ca traiesc aceasta experienta placuta. NU VREAU SA FIU INTERPRETATA GRESIT; BUNUL DUMNEZEU NE-A TRECUT PRIN ACEASTA SITUATIE CU COSTINA TOCMAI PENTRU A INTRA IN ACEASTA EXPERIENTA, IHTIS – ACUM AM INTELES CU ADEVARAT CE INSEAMNA IHTIS – COSTINA SI-A GASIT LOCUL EI DATORITA IHTIS, AM INVATAT CA TREBUIE SA LUPT, IMI PLACE ACEASTA LUPTA, ESTE O PROVOCARE.

Trebuie sa convingem oamenii ca in aceasta viata nu avem nevoie doar de bani, ci si de alimentarea sufletului. La mine sufletul se golise IHTIS mi l-a umplut. Imi doresc din tot sufletul ca Bunul Dumnezeu sa ma ajute sa umplu si eu sufletul IHTIS. Dimineata ma trezesc cu acesta dorinta si sigur se va implini. Ne avem unul pe celalat si vom trece peste toate barierele de care mi-a vorbit si Michi si de curind si Vali Duran. Sunt sigura ca acele bariere exista pentru ca noi nu le-am ridicat. Vreau sa pornim o campanie de ridicare a barierelor. Am sa rog pe toti cei care sunt alaturi de IHTIS, indiferent sub ce forma: voluntar, membru s.a.s.m.d. sa nu creada in bariere, totul se poate rezolva atunci cand crezi cu adevarat in ce ceri, daca este o cauza corecta si daca nu dai limite fixe de rezolvare.

Din pacate traim intr-o societate in care oamenii nu au curaj, sunt complexati, sunt negativi si nu isi doresc sa-si mai complice existenta din cauza acestor bariere. IHTIS va participa la ridicarea acestor bariere.

IMI PARE BINE CE MI S-A INTIMPLAT CU COSTINA, V-AM CUNOSCUT PE VOI CE ERATI CU ADEVARAT PRIETENII MEI SI AM CUNOSCUT OAMENI CE URMAU SA DEVINA PRIETENII MEI. VA MULTUMESC LA TOTI SI IMI DORESC IMPREUNA SA REZOLVAM ALTE CAZURI, CACI VOI ATI REZOLVAT UN CAZ SI ATI RIDICAT O BARIERA.

CU MULTA CONSIDERATIE,

DANIELA VOICU