Blogul Asociatiei IHTIS Romania

Ganduri pentru prieteni

“Zadarnic ii este omului a dobandi lumea intreaga, daca isi pierde sufletul sau”.

Am fost copil… Adoram sa ma joc cu cei de varsta mea: sa ma cocot in pom (fie chiar si pe cea mai de jos creanga), sa joc sotron (chiar daca in loc sa sar, paseam sustinandu-ma cu bratele pe dupa gatul copiilor din cartier) etc. Faceam toate acestea departe de ochii parintilor prietenilor mei, care isi certau copiii ca ma acceptau asa cum sunt… iar noi NE ASCUNDEAM si ne jucam, crescand IMPREUNA.
Am fost eleva … Am constatat repede ca atentia si memoria ma pot angrena intr-o competitie dreapta si egala. Scoala era viata mea. O intrebare insa imi tulbura si in acest loc sufletul: LA CE-TI VA FOLOSI? Ma durea, plangeam nopti in sir, dar imi iubeam colegii si ei pe mine; NE ASCUNDEAM si invatam IMPREUNA.
Am avut apoi un loc de munca… Doream ca in fata acelor copii alaturi de care am crescut sa nu am motive SA MA ASCUND. Ne intalneam… la randul lor aveau copii si-i leganam IMPREUNA.
Am fost si voluntar…  Prima lectie invatata a fost aceea ca “zadarnic ii oferi unui om o cana cu apa daca lui ii este foame”. Un timp am primit hrana de care aveam nevoie, dar cand nu am mai putut sta la masa IMPREUNA, am hotarat sa gasesc singura hrana pe gustul meu si al prietenilor mei din fotoliul rulant… Si ea s-a numit … IHTIS – Irina, Catalina, Gheorghe, Florin Milciu, Nicoleta, Stefania, Dani, Madalina etc. 21 de prieteni dispusi a face cunoscut sensul cuvantului IMPREUNA.
Ce ideal maret! A FI IMPREUNA intr-o lume ce se teme de propria identitate si nu incearca decat sa umileasca, sa dezbine, sa ASCUNDA tot ce tine de dorinta sincera de A FI IMPREUNA si atat.
De aceasta data EU SUNT CEA CARE AR VREA SA SE ASCUNDA in modestie, in sinceritate, in adevar, in liniste, in nevoia sufletului pe care doar Hristos (IHTIS) o poate hrani.

Mihaela Mihaescu