Incerc sa fiu independent
iunie 28, 2010 la 5:55 am | Postat in Cum ne vad ceilalti, Invata sa ma accepti!, Problemele noastre, Viata in fotoliul rulant | 2 comentariiDe curand, am insotit-o pe mama la medicul de familie. Eu am ramas sa ma plimb pe trotuar cu caruciorul electric, medicul fiind pe bulevard. La un moment dat, trece pe langa mine o vecina a matusii mele… Vazandu-ma singur, se sperie si cu tot dinadinsul vrea sa ma duca acasa. Eu, incercand sa-i explic cum sta treaba (intrucat prezint tulburari de vorbire) cu greu am scapat de ea. Dar, povestea nu s-a sfarsit… Doamna se duce infocata la matusa mea, ii spune ca m-a intalnit, iar matusa o suna pe mama si se potoleste valva. Intr-adevar, acum cativa ani m-a prins ea ca am fugit la psiholog. Dar, tot motivat…
Intrebarea e: Cum ne putem depasi limetele si deveni independenti, daca lumea se sperie cand ne vede singuri intr-un loc public?
Imi doresc mult sa devin independent. O dovada AICI.
Marius Girada
2 comentarii »
Feed RSS pentru acest post. Urmăreşte URI
Lasă un răspuns
Bloguieşte pe WordPress.com. | Theme: Pool by Borja Fernandez.
Intrări şi comentarii feeds.

















Plimbandu-te singur sau insotit de diverse persoane tot mai des, cu siguranta, acea persoana nu se va mai ingrijora alta data. A invatat o lectie…
Comment by Administrator— iunie 28, 2010 #
Desi e greu de crezut pentru cei din jur, sunt o persoana cat se poate de normala. Poate mult prea matura pentru varsta mea. Spun asta pentru ca, in timp ce poate altii refuza dintr-un motiv sau altul sa se trezeasca la realitate si prefera sa continue sa viseze la printi si printese, eu a trebuit sa ma maturizez inainte de vreme… A trebuit sa invat sa imi impun propriile reguli si limite pentru a putea izbuti in viata. Desi eu nu cred asta, apropiatii ma considera foarte puternica. In timpul meu liber citesc reviste mondene, ascult muzica, sau ma uit la televizor. Intotdeauna am afirmat ca tot ceea ce am realizat in viata a fost pentru ca am vrut sa arat lumii si de ce sa nu recunosc chiar si mie insumi, ca imi pot depasi handicapul fizic chiar daca ma aflu intr-un fotoliu rulant. Pentru asta am reusit sa merg la scoala normala si astfel sa arat lumii ce pot cu adevarat. Sunt mandra ca am avut puterea sa sfidez vorbele si privirile poate rautacioase sau invidiose pe care le zaream la tot pasul in jurul meu.
Comment by Ana Irina Bdron— iulie 2, 2010 #