Una dintre activităţile adecvate tematicii ”Anului european al îmbătrânirii active şi al solidarităţii între generaţii” se vrea a fi acţiunea „VOLUNTAR LA DOMICILIU”, grupul ţintă fiind alcătuit din voluntari de toate vârstele, cu abilităţi în tricotaje. Asociaţia IHTIS pune la dispoziţia voluntarilor materia primă (fire de lână).
Fiecare voluntar va crea manual – după cum doreşte – unul sau mai multe produse pentru copii (muncă la domiciliu). Gama diversificată de produse obţinute vor fi apoi valorificate de către Asociaţia IHTIS, în sprijinul campaniei de realizare a CENTRULUI DE VIAŢĂ INDEPENDENTĂ, transpunerea în practică a unui obiectiv avut de mai mulţi ani în vedere – http://centruldeviataindependenta.wordpress.com/ Perioada de înscriere a voluntarilor în proiect este 16 – 31 ianuarie 2012.
Cei ce doresc să susţină proiectul nostru, o pot face postând un comentariu în această pagină sau prin mail: michi_mihaescu@yahoo.com.
Celelalte detalii vor fi stabilite direct cu voluntarii înscrişi.
In urma cu cateva luni, in articolul “CE ROST AVEM?” am explicat care este rostul IHTIS, subliniind faptul ca: “Fiecare om isi alege prietenul atunci cand gaseste pe cineva cu aspiratii, preocupari sau mod de viata similar cu al sau, astfel incat in timpul liber petrecut impreuna sa aiba subiect comun de discutie sau sa faptuiasca pentru solutionarea unei probleme a unuia dintre ei. La fel trebuie sa se intample si in cadrul unei asociatii. Alegi sa devii membru al sau, pentru “a castiga” apartenenta la un grup cu aspiratii si probleme similare, grup care se straduieste sa rezolve o situatie neplacuta cu care si tu simti ca te confrunti”.
Membrii de drept IHTIS sunt persoanele cu dizabilitati fizice severe, iar nevoile lor reale sunt cele pe care ele insile le exprima:
- Irina – vrea sa comunice, sa socializeze, sa fie lasata sa decida singura asupra propriei vieti.
- Andreea - a trecut de 20 de ani – si isi mai doreste inca sa fie eleva, un drept ce i-a fost permanent incalcat, considerandu-se ca daca a fost invatata de familie sa citeasca, ii este de ajuns.
- Nicoleta, Carmen si mii de alti tneri imobilizati in case sau internati in camine-spital - isi doresc sa le treaca cineva pragul o data pe luna si sa converseze fie si numai cateva minute.
- Alexandru, Roxana – doresc sa cante folclor pe marile scene, simtindu-se capabili sa faca din aceasta o profesie.
- Marius – care cu un efort fizic si intelectual enorm, incearca sa scrie cu nasul la PC si care chiar in acest moment ma intreaba: “ cum pot eu vreodata sa fac cum spui pe blog: “A fi independent” pentru cei care au o dizabilitate fizica severa, inseamna a dobandi capacitatea si libertatea de a decide singuri care este tipul de ajutor de care au nevoie, cine il poate oferi si in ce mod sau masura, inseamna a-si gestiona singuri viata cu toate cerintele ce le implica – drepturi, obligatii, responsabilitati, decizii etc. ASTA IMI DORESC DIN SUFLET”
Acestea sunt nevoile, CERINTELE REALE, care sustinute, incurajatte, finantate… ar imbunatati modul de viata al celor cu dizabilitati. DIN PACATE, toata lumea le considera insignifiante si le ignora sub pretextul ca rolul ONG-urilor este de a oferi servicii de recuperare prin intermediul specialisstilor.
Se investesc anual sute de mii de euro in acele serviccii. Orice formular de proiect solicita rezultate si indicatori. De ce atunci, in serviciile de kinetoterapie nu primeaza in procesul de evaluare gradul de recuperare al beneficiarilor, ci doar numarul acestora?
Cu aceasta bariera de mentalitate se confrunta IHTIS de peste 5 ani. Ne exprimam nevoile, ne demonstram aptitudinile, gasim voluntarii, schitam zeci de proiecte… dar nevoile sufletelor noastre sunt dispretuite, apreciati fiind cei care reusesc sa doteze un spatiu cu mii de euro, loc in care tanarul cu dizabilitati trece pragul zilnic impotriva a ceea ce simte, a ceea ce vrea, a ceea ce crede, a ceea ce are nevoie.
In opinia mea, si nu numai, recuperarea noastra fizica intra in sarcina sistemului medical. ONG-ul ARE ALT ROL – CEL SOCIAL - unde primeaza informarea, socializarea, manifestarea, dezvoltarea si promovarea aptitudinilor, stabilirea unui echilibru corect intre cerinta sufletului si oferta finantatorului.
Fara o profunda constientizare a celor relatate, mii de persoane cu dizabilitati severe traiesc stand in pat, departe de ochii lumii, auto-pacalindu-se asemeni Nicoletei, care dupa 44 de ani de tratamente interminabile, inca mai spera ca intr-o zi va iesi din casa singura, pe picioarele ei, in urma unor injectii.
Pana cand vom fi impinsi sa ne auto-pacalim si impiedicati sa traim asa cum ne dicteaza sufletul? Despre ce fel de “integrare sociala”, “auto-reprezentare” si “sanse egale” se vorbeste la nivel legislativ, daca NICIODATA nevoile reale ale tinerilor cu dizabilitati nu sunt trnspuse corespunzator in proiecte menite a le solutiona?
Vor exista vreodata in Romania fonduri pentru cerintele sufletelor noastre?
Inca o data viata ne-a dat o lectie… In urma articolului din Ziarul Evenimentul zilei “MIHAELA MIHAESCU si IHTIS”, mai multi cititori au aratat ca omenia este inca in sufletul oamenilor.
Asa se face ca, tocmai din AMERICA au sosit mesaje de solidaritate, iar DL CONSTANTINESCU ANTON, intr-un timp foarte scurt, a trimis simbolic catre IHTIS o donatie de o suta dolari.
Din pacate, acest extraordinar gest al domnului CONSTANTINESCU a fost umbrit si de aceasta data de B.C.R. Mergand la ghiseu sa ridicam banii, o tinerica lucratoare ne-a tot plimbat si numai la solicitarile exprese a binevoit sa ne elibereze suma.
Asa se face ca 100 dolari au facut din AMERICA … 10 minute, iar de la B,C.R. – Aparatorii Patriei – la IHTIS, 30 de min …
Iata inca o lectie servita de “OMENIE” dar si dezinteresul unor functionari.
IHTIS multumeste pentru aceasta lectie.
Articolul ce prezenta luna trecuta dorinta de excludere din scoala a unei eleve cu dizabilitati a avut 410 vizitatori intr-o singura zi. Cand s-au cerut punctual solutii de integrare, interesul de a citi si comenta articolul a scazut brusc la zero.
Vom fi oare in stare vreodata sa exersam solidaritatea faptuind binele? Cu ce incepem? In urma cu un an demaram Campania 350000 euro = solidaritatea a 350000 oameni pentru realizarea Centrului de Viata Independenta.
Pana acum am gasit 500, unii fiind cat 100… Suna cam deznadajduitor.
Pentru celelalte proiecte IHTIS, sumele sunt modeste:
Festivalul solidaritatii – 6000 RON.
Editarea unei lucrari – 1500 RON (proiect sustinut financiar de catre insisi autorii – tineri cu si fara dizabilitati).
Infintarea postului de radio online – 150-200 RON / lunar.
Toate aceste 4 actiuni au in fundal gestul solidaritatii, in sensul bun al cuvantului. Ele nu sunt doar proiecte utile tuturor, ci, UN TEST CONCRET DE SOLIDARITATE.
Cati se vor ingramadi sa il sustina si cati vor simti regretul ca nu l-au promovat?
Am un amic pietar… Mai bea o bere… Azi il intreb:
- Cat bei pe zi?
- 35 RON.
- Daca bei o zi 25 sau deloc? (stia despre IHTIS, ii dadusem un pliant)
- Eu prefer sa dau direct …
- Tu esti indepedent. Eu trebuie sa invat a fi … Iti dau chitanta, totul e legal.
- Ce sa fac cu ea? Mai vorbim …
Si, a plecat…
M-a durut… Atat putem deocamdata face real: DOAR SA PROMITEM. DOAR SA NE PREFACEM CA SUNTEM SOLIDARI.
Impreuna intregi si solidari – asa ne-am propus a fi si a faptui.
Ca de fiecare data, orice buna intentie este greu dusa la bun sfarsit, din diferite pricini – cea mai des invocata fiind TIMPUL.
Si totusi, unii l-au gasit. Cu un singur click se poate vedea ce s-a faptuit pentru IHTIS in ultimile 9 luni.
In spatele acestor imgini, sta ascuns si tacut TIMPUL a catorva oameni, care se plang si ei ca le lipseste timpul, dar – pentru a face mai mult pentru IHTIS.
La articolul postat in urma cu cateva zile - ANUNT IMPORTANT – au raspuns 10 persoane. Sincer, credeam ca suntem mai multi…
Cineva, ce a cunoscut-o pe Ana-Maria a afirmat: inca 9 ca tine la IHTIS si mai mult de trei ani nu va trebuie pentru a va implini visul cu centrul.
Eu, desi CRED in utilitatea cladirii si a serviciilor ce se vor oferi in ea (doar eu am gandit proiectul), SIMT ca mult mai de pret ar trebui sa fie modul in care se realizeaza.
S-au scris articole, s-au facut mici donatii, s-au facut sute de comentarii frumoase… Dar zi de zi, un minut cu gandul la IHTIS cati suntem? 3, 2, 1 – dar niciodata 10.
Si, totusi, lucrurile se misca… De ce sa nu le miscam de 1, 2, 3 … 10 ori mai mult cu un mail, cu o ideie, cu un mesaj trimis aiurea prin care Dumnezeu sa poata lucra?
E clar ca, deocamdata, INTREGI si SOLIDARI nu suntem, sau daca se intampla a fi sporadic, e doar un semn ca se poate.
Atunci, daca se poate sporadic, de ce nu putem ramane constant INTREGI si SOLIDARI?
Am sperat pana in ultima clipa. Am crezut in minuni si in solidaritate. Am nadajduit ca vom reusi sa aratam lumii, intr-o seara, cat de bine ne sta IMPREUNA INTREGI.
De ce nu am reusit? Pentru ca deocamdata LANTUL SOLIDARITATII creat in luna mai este prea mic pentru a sustine financiar un grup de copii dispusi a spune prin glasul cantecului lor, NU DISCRIMINARII !
De ce nu am reusit? Pentru ca este mult mai usor sa ignori, decat sa te implici. “Nu se poate” este mult mai usor de rostit decat “hai sa incercam”.
Si totusi, am reusit un lucru minunat: am cunoscut cateva SUFLETE SOLIDARE care si acum, cand batalia este pierduta, rostesc: “Nu aveti voie sa renuntati !, va suntem alaturi cu putinul nostru si cautam, alaturi de voi, noi resurse.”
Impreuna cu acestia, ne gandim la o noua data: 3 Decembrie – Ziua Mondiala a Solidaritatii cu persoanele cu Handicap. Fiind joi, o putem decala vineri, pentru a fi ok pentru toti: organizatori si participanti.
Un nou test de solidaritate, noi sperante, noi asteptari pentru copiii ce deja s-au inscris.
Prin bunavointa artistului sticlar, Dl. DINU DIACONESCU, Trofeul Solidaritatii se afla deja la Dumeni, purtand inscriptionat anul 2009.
Il vom putea decerna pana la sfarsitul acestui an – sau il vom privi mereu ca pe o trista amintire, a lipsei de solidaritate fata de copiii cu dizabilitati?
Peste aproape trei luni vom afla raspunsul. Daca nu va fi imbucurator – vina va fi doar a mea, pentru ca inca mai cred in oameni…
Am trait de carand o noua experienta.
Oamenii nu ne cunosc, si, plini de prejudedcati, pun etichete si umilesc, conform gradului propriu de (ne)stiinta.
In urma cu doua zile, am trecut pragul unui notariat din Dorohoi in cautarea unor informatii, insotita fiind de mama.
Am fost privita lung de catre doamna notar X care a afirmat cu superioritate:
- Va rog sa poftiti doar dv in birou, cu ea oricum nu pot discuta.
Oare ce a determinat-o pe dna respectiva sa creada cele relatate?
a. Fotoliul rulant in care ma aflam? N-as crede, intrucat la intrare exista rampa si orice utilizator de scaun rulant i-ar fi putut solicita serviciile in mod firesc.
b. Dificultatea mea de vorbire? Nici asta, nu apucasem decat sa o salut.
c. Prejudecata? Cu siguranta…
Este extrem de simplu sa pui etichete false, sa-l umilesti pe cel din fata ta pentru a te simti tu insuti superior, sa acorzi atentie doar acelora care aparent intruchipeaza perfectiunea.
Unde este integrarea sociala de care se vorbeste neincetat? Sansele egale de ce lipsesc in fapt?
Pana la urma, am intrat si eu la doamna notar, am asistat la discutii, am facut mici completari si mi-am rezolvat problema, dar am ramas cu o trista amintire, generata de atitudinea si comportamentul unui functionar public dorohoian.
Oare, isi mai are rostul Festivalul Folcloric al Solidaritatii la Dorohoi?
Intr-o zi, cu siguranta DA. Va fi, chiar daca lipsa sponsorilor ne va obliga sa il amanam pentru o scurta vreme.
,,Tu ai credinta, şi eu am faptele.“ ,,Arata-mi credinta ta fara fapte, si eu iti voi arata credinta mea din faptele mele.”
Primul lucru dupa care identifici o persoana cu credinta, este ceea ce face. Inca de la inceputul campaniei IHTIS am afirmat ca am pornit in cautarea a 350.000 de oameni, de a caror solidaritate avem nevoie pentru a realiza proiectul nostru binecunoscut de acum tuturor.
Cu prilejul acestui eveniment, am cunoscut 100 dintre cei in cautarea carora suntem: 30 pe scena si 70 in public.
MULTUMIRI TUTUROR PENTRU SOLIDARITATE !!!
„Suflet langa suflet prin cantec”, eveniment ce a avut loc aseara, ii apartine Dlui Florin Racoci, care timp de doua saptamani a renuntat la toate ale sale, a investit si a faptuit, voluntar pentru IHTIS, cu sufletul plin de nadejdea ca toti cei ce il cunosc isi vor manifesta solidaritatea si credinta prin faptele lor.
Si, nu s-a inselat. Pe scena Palatului National al Copiilor din Bucuresti, ne-au onorat aseara cu prezenta: Maria Butaciu, Mituta si Dumitru Ridescu, Georgel Nuca, Atena Bratosin Stoian, Norica Enache, Mariana Birica, Remus Vlaicu, Angela Saftoiu, Stefan Vlad, Petrica Ciobanu, Florica Jinga, Ana-Maria Carjan, sustinute pe tot parcursul spectacolului prin prezenta pe scena a dansatorilor Ansamblului artistic “Muntenia” al Politiei de Frontiera Giurgiu, condus de Dl Comisar Ilie Clement.
Privind din sala spre scena, spectacolul era extraordinar, interpretii aratand, fara rezerve, iubirea fata de folclor, frumosul in cel mai curat sens al cuvintelor, dar mai presus de orice, dragostea de aproapele si de public, solidaritatea si omenia.
30 de suflete solidare, solisti si dansatori, au evoluat pe scena, timp de 3 ore pentru IHTIS.
Ceea ce se dorea a fi un spectacol al caritatii, al solidaritatii crestine, s-a dovedit a fi o oglinda vie a lumii in care traim. Si afirm acestea deoarece imediat dupa inceperea evenimentului, am fost invitata de distinsul domn Florin Racoci pe scena, pentru a oferi modeste daruri de suflet, Diplome de Onoare si flori fiecarui interpret in parte.
Asa am descoperit inca o data adevarata fata a lumii care a uitat a darui bucurie, asa am vazut clar adevarata preocupare sociala a mass-mediei focalizata doar pe stiri de scandal (din peste 200 de mailuri si cateva zeci de telefoane si faxuri, nu a venit nimeni), asa am observat lacrimile interpretilor care ma intrebau adesea din priviri „de ce lipseste presa?”, „unde este publicul invitat?”, „cati crestini solidari cunosc si sustin cauza mea?”. Sala era mai mult de jumatate goala…
Pentru ca nu stiam sa raspund acestor intrebari, dragii nostri solisti populari cantau si lacrimau pentru tinerii cu dizabilitati si pentru IHTIS.Ma va urmari mereu trairea lor, privirea lor, durerea lor cu care ieseau si reveneau in culise.
Pentru gandurile triste, nerostite, ale Producatorului Florin Racoci si ale celorlalti invitati de seama, pentru stradania de a-si ascunde mahnirea spre a nu ne deznadajdui pe noi, membrii IHTIS, le ramanem profund recunoscatori, le MULTUMIM din suflet si le voim pomeni mereu cu respect si onoare numele.
Toate acestea au prins viata prin solidaritatea deplina a unora dintre cei ce faptuiesc de fiecare data, la nevoie, pentru IHTIS, acestia sustinand din umbra initiativa bunului nostru prieten de suflet Florin Racoci:
Multumim si celor care in ultimile zile, au ajutat din umbra organizarea acestui eveniment: Mirela, Claudia, Adriana, Raluca si Catalin, Anca, Floricica, Irina si Dorina, Raluca, Vali, Georgiana.
Donatiile primite cu ocazia acestui eveniment au fost in valoare de 940 RON.
Conform legislatiei in vigoare, tanarul cu handicap grav si accentuat beneficiaza anual de 12 calatorii CFR gratuite, atat el cat si insotitorul sau.
Personal ma aflu in aceasta situatie, adica am acest drept. Insa functionarii DGASPC – sector 4, mi-au eliberat azi, 25.02.2009, doar 6 (sase) calatorii, la fel cum s-a intamplat si in anii precedenti, cand la solicitarea celorlalte 6, mi se raspunde sec : “nu mai sunt bilete”.
Este dreptul meu, al nostru, al tuturor celor ce azi au solicitat aceleasi facilitati existente deocamdata doar pe hartie.
Si intrucat nu este prima oara cand mi se incalca acest drept, am sesizat in cursul zilei de astazi OPC-ul, in situatia mea fiind sute de persoane.
Duminica voi purcede la drum, primul pe acest an, apoi inca 5 calatorii (una/luna) pentru activitatea IHTIS, dupa care 200 RON din pensia de 300 RON va merge lunar la CFR. Si asta in cazul in care problemele IHTIS nu vor necesita mai multe calatorii pe luna.
In aceste conditii ne straduim noi, cei cu dizabilitati, sa traim si sa faptuim.
Poti directiona catre Asociatia IHTIS 2% din impozitul pe venitul tau anual (sau din impozitul pe profit, daca ai o firma).
Printr-o sponsorizare catre IHTIS iti exerciti un drept, sustii un grup defavorizat, iti faci publicitate gratuita si sprijini, ca partener, realizarea unui proiect unic in Romania: CENTRUL DE VIATA INDEPENDENTA
Contul nostru il gasiti in pagina CONTACT.
Iti multumim pentru sprijin.
Una dintre activităţile adecvate tematicii ”Anului european al îmbătrânirii active şi al solidarităţii între generaţii” se vrea a fi acţiunea „VOLUNTAR LA DOMICILIU”, grupul ţintă fiind alcătuit din voluntari de toate vârstele, cu abilităţi în tricotaje.
Si, nu s-a inselat. Pe scena Palatului National al Copiilor din Bucuresti, ne-au onorat aseara cu prezenta: Maria Butaciu, Mituta si Dumitru Ridescu, Georgel Nuca, Atena Bratosin Stoian, Norica Enache, Mariana Birica, Remus Vlaicu, Angela Saftoiu, Stefan Vlad, Petrica Ciobanu, Florica Jinga, Ana-Maria Carjan, sustinute pe tot parcursul spectacolului prin prezenta pe scena a dansatorilor Ansamblului artistic “Muntenia” al Politiei de Frontiera Giurgiu, condus de Dl Comisar Ilie Clement.
Privind din sala spre scena, spectacolul era extraordinar, interpretii aratand, fara rezerve, iubirea fata de folclor, frumosul in cel mai curat sens al cuvintelor, dar mai presus de orice, dragostea de aproapele si de public, solidaritatea si omenia.
Ceea ce se dorea a fi un spectacol al caritatii, al solidaritatii crestine, s-a dovedit a fi o oglinda vie a lumii in care traim. Si afirm acestea deoarece imediat dupa inceperea evenimentului, am fost invitata de distinsul domn Florin Racoci pe scena, pentru a oferi modeste daruri de suflet, Diplome de Onoare si flori fiecarui interpret in parte. 
Asa am descoperit inca o data adevarata fata a lumii care a uitat a darui bucurie, asa am vazut clar adevarata preocupare sociala a mass-mediei focalizata doar pe stiri de scandal (din peste 200 de mailuri si cateva zeci de telefoane si faxuri, nu a venit nimeni), asa am observat lacrimile interpretilor care ma intrebau adesea din priviri „de ce lipseste presa?”, „unde este publicul invitat?”, „cati crestini solidari cunosc si sustin cauza mea?”. Sala era mai mult de jumatate goala…
Pentru ca nu stiam sa raspund acestor intrebari, dragii nostri solisti populari cantau si lacrimau pentru tinerii cu dizabilitati si pentru IHTIS. Ma va urmari mereu trairea lor, privirea lor, durerea lor cu care ieseau si reveneau in culise.
Pentru gandurile triste, nerostite, ale Producatorului Florin Racoci si ale celorlalti invitati de seama, pentru stradania de a-si ascunde mahnirea spre a nu ne deznadajdui pe noi, membrii IHTIS, le ramanem profund recunoscatori, le MULTUMIM din suflet si le voim pomeni mereu cu respect si onoare numele.
VA MULTUMIM !
