20 Mai – Ziua Educatiei Nonformale (ZEN)

mai 21, 2011 la 10:50 am | Postat in Cum ne vad ceilalti, Invata sa ma accepti! | 2 comentarii

Cea de-a opta editie a Bibliotecii Vii s-a desfascurat aseara, cu ocazia Zilei Educatiei Nonformale (ZEN), eveniment din cadrul Saptamanii Europene a Tineretului, 15-21 mai 2011. ZEN a inseamnat: biblioteca vie, teatru forum, photovoice, animatie socio-educativa, origami, concert, teatru de umbre, animatie stradala, colt ludic, modelare de baloane … toate acestea in centrul vechi al Bucurestiului, la Godot Cafe-teatru.

Pentru cei mai putin familiarizati cu Proiectul Asociatiei ART FUSHION, Biblioteca Vie functioneaza ca o biblioteca obisnuita. Cititorii vin si imprumuta carti pentru o perioada limitata de timp. Dupa ce citesc cartile, le returneaza in biblioteca, si daca vor, pot sa mai imprumute o carte. Exista insa un aspect important: cartile sunt fiinte umane care se folosesc de cunostintele si experienta lor intr-un domeniu creativ pentru a intra intr-un dialog personal cu cititorul.

“Tanarul cu dizabilitati – factor activ in comunitate” a fost titlul cartii pe care am reprezentat-o in cadrul acestei actiuni. Cateva ore de dialog cu cititorii mei, au desprins de fiecare data aceeasi concluzie, aceea ca: in viata de zi cu zi oamenilor le lipseste CURAJUL DE A COMUNICA. Dobandindu-l, ar fi eliminate toate temerile, indoielile, obstacolele sufletesti ce ingradesc fireasca inter-relationare dintre oameni.

Mihaela Mihaescu

O NOUA DIPLOMA DE EXCELENTA PENTRU ALEXANDRU COZACIUC

mai 16, 2011 la 6:56 am | Postat in Cum ne vad ceilalti, Integrare sociala, PREMII, Resursa in societate | 6 comentarii

Festivalul “Nord-Est” Folk s-a încheiat ieri, 15 mai 2011, la Sala Teatrului din Dorohoi, cu decernarea premiilor în cadrul Galei Laureaţilor. Indiferent dacă au făcut parte din categoria 10-18 ani sau peste 18 ani, emoţiile concurenţilor au reflectat aceeaşi trăsătură: dorinţa de a le fi recunoscut atât talentul cât şi munca depusă…

Alexandru Cozaciuc, copilul nevăzător care cântă la 12 instrumente a pregătit două piese folk, la nai şi fluier cu care a reuşit să impresioneze juriul. “Observând perseverenţa şi talentul cu care a învăţat în foarte scurt timp să cânte am dorit să îi oferim o diplomă de excelenţă ca un îndemn şi ca o speranţă pentru viitor, o modestă recunoaştere din partea juriului”, a spus Emil Răducanu, preşedintele juriului.

SURSA: http://dorohoinews.ro/

O competitie europeana ERSTE, in care importanta este si… DORINTA

noiembrie 3, 2010 la 11:52 am | Postat in Cum ne vad ceilalti, Proiecte IHTIS, Resursa in societate, Viata in fotoliul rulant | Un comentariu

Sursa: http://www.taraluiandrei.ro/Jurnal/post/2010/09/08/Cine-ia-Premiul-Fundatiei-ERSTE-pentru-Integrare-Sociala-in-2011.html

“Sunt in Romania in momentul de fata mai multe asociatii non-profit care lupta pentru egalitatea de sanse intre barbati si femei sau pentru reintegrarea sociala a categoriilor defavorizate. Iar la nivel european sunt mult mai multe organizatii de acest fel care depun eforturi in vederea cresterii calitatii vietii persoanelor defavorizate. O data la doi ani, organizatiile concureaza pentru premiul oferit de Fundatia ERSTE, un premiu si un titlu care stimuleaza performanta si le aduce multe avantaje.
Premiul pentru Integrare Sociala are ca obiectiv incurajarea dezvoltarii societatilor civile din tarile Europei centrale si de sud-est. De asemenea, premiul doreste sa aduca recunoastere publica proiectelor de integrare sociala care produc o schimbare in bine in regiunea mai sus mentionata. Anul acesta sunt in total 12 tari participante: Bosnia si Hertegovina, Croatia, Cehia, Ungaria, Kosovo, Macedonia, Moldova, Muntenegru, Romania, Serbia, Slovacia si Slovenia.
Perioada de inscrieri pentru Premiul Fundatiei ERSTE pentru Integrare Sociala 2011 s-a deschis pe 1 septembrie, iar aceasta a treia editie a pregatit premii in bani in valoare de 610 000 de euro pentru cele mai inovatoare si eficiente proiecte de integrare sociala.
Premiul nu se adreseaza doar organizatiilor non-profit, ci si administratiilor publice, membrilor societatii civile, comunitatilor religioase, initiativelor private sau reprezentantilor media din tarile participante.
Echipa Fundatiei ERSTE va arata cum orice persoana isi poate atinge obiectivele daca isi doreste cu adevarat. Doi membri ai echipei Premiului Fundatiei ERSTE pentru Integrare Sociala vor demara un tur pe bicicleta, calatorind in 6 din tarile participante pentru a discuta despre integrare sociala cu organizatiile neguvernamentale locale si cu reprezentantii media si a-i incuraja sa se inscrie in competitie. Acestia vor pleca din Viena pe 8 octombrie si vor strabate timp de 2 saptamani o distanta de peste 1600 km, facand opriri in 10 orase de pe traseu: Bratislava, Pecs, Osijek, Vukovar, Brcko, Belgrad, Pancevo, Timisoara, Szeged si Budapesta.
Intrucat premiul de anul acesta se adreseaza unui numar mai mare de participanti comparativ cu editiile precedente, va creste si numarul premiilor oferite. La aceasta editie, 30 de organizatii se vor alatura numarului de proiecte de bune practici si vor fi invitate pe scena in cadrul Ceremoniei de Premiere care va avea loc in Budapesta, in iunie 2011. Proiectele castigatoare vor fi selectionate si verificate de un juriu format din 20 de personalitati marcante, experti de seama in zonele de integrare sociala, societate civica, politica si media din regiune.
Suportul financiar oferit castigatorilor pentru angajamentul constant in procesul de dezvoltare sociala este doar unul din beneficiile acestui premiu. In plus, toate cele 100 de proiecte finaliste vor primi recunoastere regionala pentru eforturile depuse prin promovare media asigurata de consultanti de relatii publice profesionisti, timp de doi ani dupa ceremonia de premiere din 2011, actiune finantata de Fundatia ERSTE. De asemenea, toate proiectele finaliste vor fi incluse intr-un set de proiecte cu cele mai bune practici si vor fi postate pe site-ul Retelei de Integrare Sociala a Fundatiei ERSTE”.

Afirmatia ca: “Echipa Fundatiei ERSTE va arata cum orice persoana isi poate atinge obiectivele daca isi doreste cu adevarat”, m-a incurajat sa imi doresc o evaluare drastica a actiunilor IHTIS, indeosebi a acelora din perioada 2008 – 2010.

Oare cum va fi socotit Proiectul – IHTIS IN LUMEA ONG – de catre acel “… juriu format din 20 de personalitati marcante, experti de seama in zonele de integrare sociala, societate civica, politica si media din regiune?”.
Curiozitatea, bat-o vina, isi va gasi raspunsul abia in vara, in Ungaria… o intalnire a tuturor acelora care scriu – urmariti de idealuri originale, curate si indraznete – istoria sectorului non-profit.

Mihaela Mihaescu

OSTRAVA 2010 – ZILELE EUROPENE ALE HANDICAPULUI

octombrie 11, 2010 la 8:02 am | Postat in Cum ne vad ceilalti, IMPREUNA INTREGI, Resursa in societate, Viata in fotoliul rulant | 6 comentarii

OSTRAVA – al doilea oras ca marime din Cehia, ne-a aratat timp de 5 zile (4 – 9 oct 2010) cum arata perfectiunea intr-o societate inclusiva, in care la fiecare pas, in fata oricui si in orice imprejurare poti fi TU INSUTI.
Zilele Europene ale Handicapului din Ostrava a unit – in numai 5 zile – cateva zeci de persoane – leaderi in fotolii rulante din intreaga Europa – tineri care in tarile lor au fost remarcati ca activi in lumea ONG. Am descoperit perfectiunea creata NU datorita resurselor financiare exagerate ci, prin cunoasterea rostului fiecaruia intr-o lume a tuturor care respecta, ajuta, evalueaza si directioneaza copilul si tanarul cu dizabilitati in mediul adecvat capacitatilor personale reale.
Nimeni nu este discriminat, dar nici “favorizat”; orice copil sau tanar cu dizabilitati este evaluat NU dupa capacitatea fizica avuta, ci dupa coeficientul de inteligenta – criteriu ce il plaseaza pe fiecare la locul potrivit. In cadrul aceleiasi institutii, grupurile stabilite dupa acest criteriu nu se intalnesc NICIODATA in activitati comune – considerandu-se ca ar fi in defavoarea tuturor: fiecare ajunge in grupul cu cerinte din ce in ce mai ridicate doar prin realizarile vizibile, dovedite individual in fata specialistilor evaluatori.
Temelia celor cu dizabilitati se formeaza in institutiile speciale iar integrarea reala si totala se realizeaza in “SCOLILE INTEGRALE”, unde elevii cu si fara dizabilitati au aceiasi programa scolara, cerinte egale si obtin aceiasi diploma. Repet, nu conteaza gravitatea bolii ci, capacitatea psihica individuala. Nu exista nicidecum mentalitatea neparticiparii. Lipsa vre-unui copil de la programul educational NU EXISTA decat accidental (o zi sau doua pe an), generand “o bila neagra” pentru neglijenta familiei.
In “scolile integrale” pretutindeni sunt rampe. Un aspect uimitor este rabdarea si solidaritatea elevilor fara dizabilitati; dau prioritate carucioarelor dar folosesc rampele desi pe scari zona este libera. Ajutorul oferit colegului cu dizabilitati vine spontan, fara a astepta sa fie cerut.
Fiecare coltisor amenajat in institutiile speciale sau integrale reprezinta un proiect, o implicare de grup, o dorinta de a crea necesarul pentru progresul propriului copil dar si pentru toti cei din jurul lui. Toate serviciile din toate institutiile sunt sustinute financiar de familiile beneficiarilor si biserica, statul asigurand doar salariile specialistilor.
Am fost in lumea mea, in mijlocul celor care pot dovedi in fiece clipa ca “a fi cetatean nu inseamna doar a trai intr-o societate ci, a o si schimba. Despre fiecare moment in parte se poate face un lung articol la superlativ. Sentimentul “a vrea” genereaza unitatea, atmosfera de sarbatoare creand-o rezultatul verbului “a putea”. Fiecare invitat cu dizabilitati fizice in Ostrava a avut misiunea clara de a ilustra prin sine insusi cele doua notiuni, in felul sau.
M-a impresionat Luka, m-a dus cu gandul la Marius care – prin comparatie – se poate considera sanatos. Luka provenea dintr-un camin-spital din Italia, nu vorbea deloc, comunica prin semne facute prin miscarea capului, a ochilor, prin incordarea trupului atunci cand avea de spus ceva. Transpunerea in cuvinte o facea printr-o tastatura care reda vocal ceea ce el scria sau prin insotitoarea lui, o angajata a caminului, de loc din Republica Moldova; Luca a fost pe scena, Luca avea misiunea sa in cadrul unui grup muzical – crea versuri pe care ceilalti colegi din camin le interpretau.
Intregul grup italian a prezentat un recital in cadrul Galei “Cremenele de Cristal” – un eveniment anual de premiere (recunoastere simbolica) a parintilor copiilor cu dizabilitati, implicati in sustinerea sectorului social.
Gala 2010 “Cremenele de Cristal” a durat cca. 90 minute si a adunat peste 800 de spectatori – ostraveni simpli, presa, oficialitati. Un spectacol impresionant incheiat cu povestea – prin dans – a luptei pentru integrarea sociala a copiilor cu dizabilitati de toate tipurile: un moment impresionant inceput prin gesturi simbolizand lupta copiilor – trantiti de cei valizi pe jos – impotriva umilintei, ajunsa la final intr-o impreunare in care toti gesticulau la fel. Un IMPREUNA INTREGI a cca. 50 de copii cu si fara dizabilitati imbracati intr-un alb imaculat cu mainile intinse spre societate – chemand parca publicul sa li se alature, in mijlocul lor asteptandu-si castigatorul, Trofeul “Cremenele de Cristal”.  
Am intrat discret si in centrul copiilor ce nu se pot ridica din pat, in coltisorul celor cu dizabilitati severe – asociate. Aveau fetele luminoase si linistite. Unii ne zambeau cu caldura, altii nu intelegeau ce se intampla si stateau pasivi. Dar locul acela raspandea armonie, bunastare, iubire si grija fata de aproapele, un “acasa” in care nimanui nu-i lipseste nimic.

Am pornit spre Cehia cu teama – dificultatile mele de exprimare genereaza neintelegeri chiar si in limba romana; si totusi, a trebuit sa vorbesc despre IHTIS in fata tuturor oficialitatilor din Ostrava de mai multe ori – in lb. engleza. Atentia si rabdarea tuturor erau maxime. Jan (Ian – psiholog de profesie)  a avut o misiune grea – imi traducea modesta mea engleza in limba ceha. Unde simteam ca nu ma descurc, imi pregateam dinainte discursul in scris pe telefonul mobil. Jan (Ian) il citea – toti participantii zambeau, apreciind modalitatea gasita spontan de a ma exprima.
In scurtul timp liber din jurul pranzului noi, cei 9 invitati speciali din Albania, Romania si Ukraina, eram “furati” din grupul celor multi care se odihneau, pentru a vizita obiectivele turistice din Ostrava – accesibilitatea fiind simpla, dar pretutindeni prezenta. 

Clipul de mai jos ilustreaza in imagini UNITATEA IN DIVERSITATE din orasul OSTRAVA – CEHIA

A XVIII-a editie a ZILELOR EUROPENE ALE HANDICAPULUI din Cehia s-a incheiat. Timp de 5 zile am format o mica familie: Albania, Romania si Ukraina fiind noile tari care din aceasta saptamana au obligatia sa genereze noi proiecte prin care sa aduca in tarile lor expertii intalniti la Ostrava – Asociatia TRIGON (gazda evenimentului) din Cehia si Asociatia LES GENETS D’OR din Franta – dispuse, pentru inceput, a ne oferi suport logistic in calitate de parteneri.

Multumiri Fundatiei SOROS pentru participarea IHTIS la un eveniment de exceptie, in care indemnul “iubeste-ti aproapele!” este real, permanent, deplin. Totodata imi exprim recunostinta fata de DL. OVIDIU VOICU, pentru drumul deschis catre un standard european de mentalitate si actiune in sfera dizabilitatii.

Mihaela Mihaescu

Invitatie la … “POVESTEA SUFLETULUI MEU!”

octombrie 2, 2010 la 12:28 pm | Postat in Cum ne vad ceilalti, Viata in fotoliul rulant | 3 comentarii


Dumnezeu ne poarta pasii pe unde nici nu gandim. Ne ies in cale OAMENI; uneori pentru o clipa, alteori pentru intreaga viata. “Povestea sufletului meu” m-a ajutat sa ma intorc in timp. O noua emisiune ce va debuta curand la TVRM, mi-a oferit sansa sa poposesc printre amintiri, alaturi de cei ce m-au inteles de-a lungul vietii cu ADEVARAT.

Mi-am regasit copilaria in povestirea mamei si a dnei invatatoare MARIA TOMA; apoi adolescnta prin intrebarile puse de realizatorul emisiunii DL GEORGEL NUCA si moderatorul – DL IRINEL POPA.

S-a vorbit frumos despre o viata traita in fotoliul rulant: IULIA ALBU, ADINA si GABRIEL DOBRESCU, ROXANA PUIA, MARIA STERE si alti invitati din public veniti din simpla curiozitate. Interpretii nostri dragi, NORICA ENACHE si PETRICA CIOBANU, mi-au fost si ei alaturi cu sufletul, cantecul si… lacrima.

Ii sopteam in gand “timpului sa se opreasca”: ma simteam bine alaturi de cei dragi dar, eram parca si in asteptarea acelora care din diverse pricini lipseau din preajma mea, desi sunt eroi importanti ai povestii sufletului meu. Dar, fiecare are povestea sa, si si-o deapana dupa cum Dumnezeu randuieste.

Va fi o emisiune reusita, dupa parerea tuturor, in care nimeni nu cere nimic. O emisiune in care sufletele se deschid iar teama de a fi noi insine dispare. O emisiune in care ies la suprafata roadele sufletului, prietenia, cunoasterea de sine si mai ales faptele fiecaruia. O emisiune care, cu siguranta, va indemna telespectatorul sa murmure in gand, privind-o: timpule opreste-te, pentru “POVESTEA SUFLETULUI MEU”.

Conform grilei de programe, prima emisiune se va difuza vineri, 8 octombrie, ora 19.00, pe TVRM EDUCATIONAL.

Mihaescu Mihaela

Incerc sa fiu independent

iunie 28, 2010 la 5:55 am | Postat in Cum ne vad ceilalti, Invata sa ma accepti!, Problemele noastre, Viata in fotoliul rulant | 2 comentarii

De curand, am insotit-o pe mama la medicul de familie. Eu am ramas sa ma plimb pe trotuar cu caruciorul electric, medicul fiind pe bulevard. La  un moment dat, trece pe langa mine o vecina a matusii mele… Vazandu-ma singur, se sperie si cu tot dinadinsul vrea sa ma duca acasa. Eu, incercand sa-i explic cum sta treaba (intrucat prezint tulburari de vorbire) cu greu am scapat de ea. Dar, povestea nu s-a sfarsit… Doamna se duce infocata la matusa mea, ii spune ca m-a intalnit, iar matusa o suna pe mama si se potoleste valva.  Intr-adevar, acum cativa ani m-a prins ea ca am fugit la psiholog. Dar, tot motivat…

Intrebarea e: Cum ne putem depasi limetele si deveni independenti, daca lumea se sperie cand ne vede singuri intr-un loc public?
Imi doresc mult sa devin independent. O dovada AICI.

Marius Girada

La tarm de mare – o gala de exceptie invaluita in mireasma florilor de tei

iunie 23, 2010 la 7:29 pm | Postat in Cum ne vad ceilalti, IMPREUNA INTREGI, Resursa in societate, Si tu poti!, SUFLET LANGA SUFLET | 4 comentarii

Ajuns la cea de a VI-a editie, Festivalul “Dobroge, Mandra Gradina” a uimit din nou: TREI OAMENI in mijlocul a o mie de participanti au vegheat clipa de clipa totul – conturand o adevarata sarbatoare a cantecului, dansului si portului popular, a artistilor din toate colturile lumii.

Invitatia Domnului OVIDIU ROSCA – director al festivalului – adresata celor activi in domeniul cultural din Asociatia IHTIS, ne-a impresionat nespus, iar afirmatia domniei sale a conturat trairea sufletului sau: “Dorim ca prin sectiunea dedicata tinerilor cu dizabilitati sa reusim sa facem cat mai mult pentru acesti tineri, fara a face diferenta intre tinerii fara dizabilitati si tinerii cu dizabilitati, considerandu-i egali in tot ce facem impreuna”.
Cati semeni de-ai nostri gandesc astazi astfel? Noi – la IHTIS – pe acestia ii cautam, iar cand Dumnezeu raspunde rugii noastre ne simtim onorati. Pentru 5 zile, la tarm de mare, concurentii cu si fara dizabilitati, interpretii consacrati, prezentatorii … au fost impreuna: s-a cantat, s-a jurizat, s-au obtinut diplome si medalii.

Imaginile sunt graitoare:

Ingerasii nostri pazitori –  dra Adina Minican si dra Rosca.

Stiam ca voi face parte din juriul concurentilor cu dizabilitati, dar nicidecum ca voi fi “presedinta” acestuia.

Elevii scolii pentru nevazatori din TG FRUMOS – Castigatorii Trofeului, pentru a doua oara consecutiv.

Alexandru Marian Cozaciuc – Premiul I.

Si, ca de fiecare data, Alex a impresionat din nou: vineri se afla in concurs la Eforie Sud, noaptea si-a petrecut-o in drum spre Bacau – alt concurs, alt premiu I, iar sambata seara se afla din nou la tarmul marii inganand cu fluierasul sau interpretii consacrati ce evoluau pe scena din apropierea falezei.

Elevii scolii pentru hipoacuzici – un comportament exemplar de grup sub indrumarea dascalilor lor – Premiul II si III.

Horele concurentilor cu dizabilitati – expresia bucuriei sincere de a participa.

Expozitia IHTIS: “Tanarul cu dizabilitati – Resursa in societate”.
 

Obisnuita promovare IHTIS prin 200 brosuri daruite publicului din Albesti si Eforie Sud – carti ce au ajuns in festival prin efortul IULIEI ALBU si a lui FLORIN HEBEAN – un voluntar IHTIS ce a obtinut Premiul II in festival, la Sectiunea tinerilor interpreti vocali fara dizabilitati.

 

Dumnezeu ne daruieste uneori mai mult decat nadajduim si cerem, glasuindu-ne parca: “voi sunteti cei ce meritati aceasta”. In seara galei, IHTIS si-a luat ramas bun de la toti intr-un mod inedit, neasteptat, emotionant: o DIPLOMA DE EXCELENTA acordata Asociatiei IHTIS de catre organizatori – a facut ca pret de cateva clipe sa fiu iar pe scena IMPREUNA cu protagonistii Festivalui de colinde IHTIS, editia I – Florin Racoci si Catalina Mirica. Nimic in lume nu-i intamplator !!!

DL FLORIN RACOCI & REZULTATUL MUNCII SALE IN DEPARTAMENTUL COORDONAT ….

… DIPLOMA DE EXCELENTA

(Fotografia de pe scena, nadajduim a o primi curand de la prieteni).

Pe langa celelalte premii, prima DIPLOMA DE EXCELENTA primita intr-un festival national, certifica imaginea IHTIS, a tinerilor cu dizabilitati in lumea culturala. Ma inclin atat in fata celor ce ne-au acordat-o, cat si in fata celor ce au trudit un an intreg pentru a o merita: DL FLORIN RACOCI si colegii sai - voluntarii nostri de suflet.

Intrucat multi dintre acestia nu au evoluat in nicio seara in Eforie Sud unde eram cazati, in ultima seara le-am luat urma spre Albesti pentru a ne incheia scurta vacanta activa cu toate dorintele sufletului implinite. „Vinovata” de urmarirea autocarului cu solistii nostri indragiti, mama lui Alex – dna Ionela Cozaciuc, careia ii multumim. 

Sa fie oare diploma primita de IHTIS un semn ca odata intorsi acasa trebuie sa spunem START CAMPANIEI de strangere de fonduri pentru editia a doua a festivalului de colinde? Cu siguranta DA, intrucat prietenii nostri de peste Prut – Ansamblul “Mostenitorii” - ce au acompaniat concurentii cu dizabilitati in ziua a doua de concurs, si-au manifestat inca de pe acum dorinta de participare – aceasta insemnand inca o treapta suita: ocazia de a transforma evenimentul IHTIS – intr-unul international.

Daca nu vom inceta a crede ca “NU POT – NU EXISTA!” cu siguranta vom reusi !!!

Mulumiri tuturor celor ce au dat viata acestui eveniment spre care vom tanji cu totii timp de un an, perioada in care ne va urmari imaginea tinerilor premianti cu si fara dizabilitati.

Felicitari lor si celor ce ii sustin.  Tot ce s-a petrecut in acest an pe scena Festivalului “Dobroge, Mandra Gradina”, va fi consemnat intr-un amplu capitol din lucrarea “Tanarul cu dizabilitati – Resursa in societate”, ce intentionam a o edita pana la sfarsitul acestui an.  In acest sens, asteptam din partea tuturor participantilor la acesta sectiune impresii, sugestii, imagini, inregistrari … 

si, cum altfel se cuvine a incheia descrierea celei de-a VI-a editii a Festivalului “DOBROGE, MANDRA GRADINA” decat prin cantecul voluntarului IHTIS – FLORIN HEBEAN …

Imi va fi dor de Eforie - un tarm de mare ce delimiteaza vizibil Creatia lui Dumnezeu de haosul lumesc.  Tarziu in noapte – raza lunii si dimineata in zori – raza soarelui ajung la tarm, amintindu-ne parca de despicarea apelor, de cei ce treceau prin mijlocul marii ca pe uscat – apele ridicandu-se precum un zid de-a dreapta si de-a stanga lor.

Mihaela Mihaescu

“IMPREUNA INTREGI” – DOUA NOMINALIZARI LA GALA SOCIETATII CIVILE 2010

mai 27, 2010 la 12:42 pm | Postat in Cum ne vad ceilalti, IMPREUNA INTREGI, PREMII | 7 comentarii


Fundatia ERSTE isi desfasoara activitatea in regiunea Europei Centrale si de Est, dezvoltand programe pe cont propriu sau in colaborare cu alti parteneri in 3 arii mari de activitate: Social, Cultura si Europa. Fiind cel mai mare actionar al Grupului Erste, Fundatia este una dintre cele mai puternice organizatii de profil din regiune care se dedica responsabilitatii sociale si culturale.
Premiul special ERSTE acordat in acest an Asociatiei IHTIS ne onoreaza, deoarece nimeni altcineva nu ne putea evalua mai sincer activitatea la Sectiunea “Servicii Sociale pentru Categorii Defavorizate” decat acei experti care premiaza proiecte ce tintesc schimbarea sociala si crearea egalitatii de sanse si oportunitati.


Mentiunea primita la Sectiunea “Buget – / Eficienta +” ne dovedeste ca ne situam foarte aproape de cei ce au fost premiati de juriu pentru proiectele lor.
Urmatoarea noastra tinta este gasirea finantatorilor – parteneri ce ne pot oferi indeplinirea acelor cerinte impuse de autoritatea careia intentionam a ne adresa pentru obtinerea acreditarii IHTIS – ca furnizor de servicii.
Sincere multumiri celor putini, dar BUNI … datorita carora si in acest an IHTIS s-a situat printre invingatori.   

IMPREUNA INTREGI

- AVEM VALOARE ! - 

Mihaela Mihaescu 

Vor exista vreodata in Romania fonduri pentru cerintele sufletelor noastre?

aprilie 16, 2010 la 10:08 am | Postat in Bariere in campanie, Cum ne vad ceilalti, Invata sa ma accepti!, Noi si ei, SUFLET LANGA SUFLET, Viata in fotoliul rulant | 6 comentarii

In urma cu cateva  luni, in articolul “CE ROST AVEM?” am explicat care este rostul IHTIS, subliniind faptul ca: “Fiecare om isi alege prietenul atunci cand gaseste pe cineva cu aspiratii, preocupari sau mod de viata similar cu al sau, astfel incat in timpul liber petrecut impreuna sa aiba subiect comun de discutie sau sa faptuiasca pentru solutionarea unei probleme a unuia dintre ei. La fel trebuie sa se intample si in cadrul unei asociatii. Alegi sa devii membru al sau, pentru “a castiga” apartenenta la un grup cu aspiratii si probleme similare, grup care se straduieste sa rezolve o situatie neplacuta cu care si tu simti ca te confrunti”.

Membrii de drept IHTIS sunt persoanele cu dizabilitati fizice severe, iar nevoile lor reale sunt cele pe care  ele insile le exprima:

- Irina – vrea sa comunice, sa socializeze, sa fie lasata sa decida singura asupra propriei vieti. 

- Andreea - a trecut de 20 de ani – si isi mai doreste inca sa fie eleva, un drept ce i-a fost permanent incalcat, considerandu-se ca daca a fost invatata de familie sa citeasca, ii este de ajuns. 

-  Nicoleta, Carmen si mii de alti tneri imobilizati in case sau internati in camine-spital  - isi doresc sa le treaca cineva pragul o data pe luna si sa converseze fie si numai cateva minute.

- Alexandru, Roxana – doresc sa cante folclor pe marile scene, simtindu-se capabili sa faca din aceasta o profesie.

- Marius – care cu un efort fizic si intelectual enorm, incearca sa scrie cu nasul la PC si care chiar in acest moment ma intreaba: “ cum pot eu vreodata sa fac cum spui pe blog: “A fi independent” pentru cei care au o dizabilitate fizica severa, inseamna a dobandi capacitatea si libertatea de a decide singuri care este tipul de ajutor de care au nevoie, cine il poate oferi si in ce mod sau masura, inseamna a-si gestiona singuri viata cu toate cerintele ce le implica – drepturi, obligatii, responsabilitati, decizii etc. ASTA IMI DORESC DIN SUFLET”

Acestea sunt nevoile, CERINTELE REALE, care sustinute, incurajatte, finantate… ar imbunatati modul de viata al celor cu dizabilitati. DIN PACATE, toata lumea le considera insignifiante si le ignora sub pretextul ca rolul ONG-urilor este de a oferi servicii de recuperare prin intermediul specialisstilor.

Se investesc anual sute de mii de euro in acele serviccii. Orice formular de proiect solicita rezultate si indicatori. De ce atunci, in serviciile de kinetoterapie nu primeaza in procesul de evaluare gradul de recuperare al beneficiarilor, ci doar numarul acestora?   

Cu aceasta bariera de mentalitate se confrunta IHTIS de peste 5 ani. Ne exprimam nevoile, ne demonstram aptitudinile, gasim voluntarii, schitam zeci de proiecte… dar nevoile sufletelor noastre sunt dispretuite, apreciati fiind cei care reusesc sa doteze un spatiu cu mii de euro, loc in care tanarul cu dizabilitati trece pragul zilnic impotriva a ceea ce simte, a ceea ce vrea, a ceea ce crede, a ceea ce are nevoie.

In opinia mea, si nu numai, recuperarea noastra fizica intra in sarcina sistemului medical. ONG-ul ARE ALT ROL – CEL SOCIAL - unde primeaza informarea, socializarea, manifestarea, dezvoltarea si promovarea aptitudinilor, stabilirea unui echilibru corect intre cerinta sufletului si oferta finantatorului.

Fara o profunda constientizare a celor relatate, mii de persoane cu dizabilitati severe traiesc stand in pat, departe de ochii lumii, auto-pacalindu-se asemeni Nicoletei, care dupa 44 de ani de tratamente interminabile, inca mai spera ca intr-o zi va iesi din casa singura, pe picioarele ei, in urma unor injectii.

Pana cand vom fi impinsi sa ne auto-pacalim si impiedicati sa traim asa cum ne dicteaza sufletul? Despre ce fel de “integrare sociala”, “auto-reprezentare” si “sanse egale” se vorbeste la nivel legislativ, daca NICIODATA nevoile reale ale tinerilor cu dizabilitati nu sunt trnspuse corespunzator in proiecte menite a le solutiona?

 Vor exista vreodata in Romania fonduri pentru cerintele sufletelor noastre?

Mihaela Mihaescu

Interviu cu Dna DANIELA VOICU

februarie 27, 2010 la 1:14 pm | Postat in Cum ne vad ceilalti | Un comentariu
Etichete:
« Pagina precedentă — Pagina următoare »

Bloguieşte pe WordPress.com. | Theme: Pool by Borja Fernandez.
Intrări şi comentarii feeds.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.