Cum si ce invata omul?

Mai 25, 2008 la 3:30 am | Publicat în Cum ne vad ceilalti, Informatii utile, Invata sa ma accepti!, Viata in fotoliul rulant | 1 comentariu
ana-maria

Auzim des, in diverse contexte, proverbele ,,Nimeni nu s-a nascut invatat!” sau ,,Omul cat traieste invata”. Expresiile de fata isi dovedesc in fiecare clipa veridicitatea si tot ele pot fi surse pentru o serie de intrebari. Astfel, ne putem intreba: ,,Ce este invatarea?”, ,,Cum se produce ea?” ,,Ce efecte are invatarea asupra fiintei umane?”
Conceptul de invatare a fost definit de catre specialistii din diverse domenii: biologie, biochimie, psihologie, pedagogie, sociologie si epistemologie. Dintre toate definitiile elaborate, am ales sa o prezint pe cea a psihologului rus A.N.Leontiev. In opinia acestuia, invatarea este procesul dobandirii experientei individuale de comportare. Pentru autorul mentionat anterior, experienta socioculturala a umanitatii reprezinta esenta invatarii. Omul asimileaza experienta speciei in mai multe moduri.
Subiectul uman poate dobandi anuminte deprinderi, atitudini si/sau cunostinte in urma interactiunii cu mediul in care traieste, cu oamenii care-l inconjoara, dar si pur si simplu privindu-i pe acestia.

Prin interactiunea subiectului cu obiectul, cel dintai are posibilitatea, de exemplu, sa constientizeze conceptul de forma, sa-si dea seama de consecintele relatiei cauza-efect, sa invete sa aleaga cea mai buna solutie pentru a rezolva o anumita problema. Pentru toate acestea omul are nevoie de timp, timp care sa-i permita sa capete o anumita maturitate biologica. Dupa ce cunoaste cat de cat mediul inconjurator, omul poate interactiona cu semenii sai. In urma interactiunii sociale, fiinta umana invata sa accepte ca sunt si alte puncte de vedere decat cel personal, ca trebuie sa dam pentru a primi sau ca pentru a construi ceva avem nevoie de ajutorul celuilalt.
In numeroasele studii care au drept punct de plecare invatarea si diversele modele ale ei, se vorbeste de o interactiune sociala asimetrica, dar si de una simetrica. Cea asimetrica vizeaza un adult si un copil, cu alte cuvinte un expert si un novice. Asa se transmit o parte dintre atitudinile fata de ceva sau de cineva, unele deprinderi, respectiv cunostinte. Daca in postura de novice este copilul, in cea de expert se poate afla tutorele si/sau profesorul. Alaturi de ei, copilul poate trai multiple experiente care servesc apoi drept puncte de referinta pentru a deosebi lumina de intuneric, binele de rau, adevarul de minciuna.
Interactiunea sociala simetrica presupune prezenta a doi sau mai multi indivizi ce au acelasi rang. In acest caz oamenii invata unii de la altii. Ei isi impartasesc o serie de puncte de vedere legate de o anumita problema. Fiecare are dreptul la o parere pe care trebuie sa invete sa o argumenteze si sa o sustina in fata celorlalti. In final se doreste gasirea unei solutii comune pentru problema discutata. In urma unei asemenea conversatii, oamenii pot invata: sa asculte, dar si sa se faca ascultati, sa constientizeze existenta altor moduri de a gandi si de a actiona decat cele personale. In acest fel oamenii pot invata, spre exemplu, sa fie toleranti fata de o alta convingere decat cea pe care au adoptat-o. Tot in virtutea experientei acumulate, omul se poate elibera de anumite prejudecati.
Exista comportamente pe care o fiinta umana le poate invata doar observandu-si semenii. Comportamentul pe care o persoana trebuie sa il aiba atunci cand se afla intr-o Biserica este un exemplu in acest sens. Un copil de 4-5 ani, care este prezent la o slujba, saruta icoanele, face semnul sfintei cruci, se aseaza in genunchi in anumite momente. Toate acestea sunt facute acum in mod mecanic sau, altfel spus, la indemnul adultului ce il insoteste. Copilul nu face decat sa observe si sa imite un comportament. Cu timpul, el incepe sa inteleaga rostul tuturor actiunilor savarsite. Ele ajung sa fie dublate de semnificatia spirituala pe care o au in momentul in care copilul dispune de capaciatea de a percepe necesitatea si importanta lor.
Tot ceea ce invatam si dobandim pe parcursul vietii isi dovedeste utilitatea in ce ne propunem sa facem pentru noi si pentru societate. Experienta acumulata de individ ii permite acestuia sa faca un prim pas catre integritate psihica.

Si despre copilul/tanarul/adultul cu dizabilitati sunt multe de invatat. Existenta informatiilor din domeniul problematicii handicapului aduce beneficii majore intregii societati. Cu o singura conditie: textul, imaginea sau comentariul facut sa reflecte realitatea, sa nu fie diseminate cu scopul de a soca, ci, din dorinta implicarii in solutionarea problemei prezentate.

Viata in fotoliul rulant are multe necunoscute.

Pentru inceput, un singur lucru TREBUIE stiut: fotoliul rulant sau orice instrument asistiv folosit, NU STIRBESTE DEMNITATEA NIMANUI.

 

Pentru mai multe informatii din domeniul problematicii handicapului, va puteti adresa asociatiei noastre solicitand Brosura  „Viata in fotoliul rulant”, editata la inceputul acestui an.

 

ANA-MARIA CRETU – membra IHTIS

Anunțuri

1 comentariu »

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

  1. Acest articol arata ca un handicap nu te inpedica sa fi un profesonist in domeniu care l-ai ales. Ana Maria si Raluca Cretu au reusit sa tina pasul cu cei fara handicap. Felicitari pentru reusita lor.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.
Entries și comentarii feeds.

%d blogeri au apreciat asta: