Arta dincolo de dizabilitate 3

August 16, 2008 la 12:14 pm | Postat in Diverse | Lasă un comentariu
Etichete: ,

Ludwig van Beethoven, unul dintre cei mai mari compozitori ai lumii – incapabil sa-si auda propria muzica pentru cea mai mare parte a vietii sale adulte. Nascut in Germania, la Bonn in 1770, Beethoven a inceput sa-si piarda auzul la varsta de 32 de ani, iar la 48, a devenit complet surd.
Muzica lui Beethoven ne vorbeste despre suferintele omului in lupta cu adversitatile vietii ce stau in calea fericirii. Insa, nici chiar acele lucrari ale sale in care abunda accentele tragice nu se incheie cu sentimentul infrangerii sau cu acela al resemnarii, ci, pana la urma, aproape intotdeauna cu biruinta asupra destinului. In aceeasi masura, muzica lui Beethoven exprima bucuria, dand glas fortelor clocotitoare ale vietii, ca de pilda in finalul Simfoniei a VII-a Adversar hotarat al inegalitatilor sociale, Beethoven era profund increzator in progresul si viitorul luminos al omenirii, considerand ca, pentru fericirea ei, libertatea este indispensabila.
El considera ca muzica este un mijloc de comunicare si de comuniune cu oamenii, carora dupa propriile sale marturisiri, voia sa le insufle barbatie si credinta nestramutata in demnitatea umana.

„Vreau – spunea Beethoven – ca la ascultarea muzicii mele sa tasneasca scantei din sufletul semenilor mei”.

Pentru marele iubitor de oameni care a fost Beethoven, este deosebit de caracteristic faptul ca la numai patru ani inainte de sfarsitul vietii, cand suferintele trupesti devenisera tot mai chinuitoare, compune Oda bucuriei, transpunerea in muzica a textului lui Friedrich Schiller, maretul imn al infratirii intre oameni, cu care se incheie Simfonia a IX-a. Acest imn, in care marele compozitor face un apel catre popoarele lumii pentru o buna intelegere intre ele, are mai cu seama in zilele noastre o deosebita actualitate, fiind imnul Uniunii Europene.

Simfonia a IX-a (Corala) a fost terminata in 1833, in perioada in care Beethoven era complet surd. La prima sa reprezentatie a fost o scena memorabila: in ciuda surzeniei sale, Beethoven a insistat sa dirijeze, insa, fara ca el sa stie, adevaratul dirijor statea in afara razei sale vizuale. Dupa ultima masura, Beethoven, care nu a realizat ca muzica a incetat, nu a auzit nici imensa izbucnire de aplauze care o rasplateau. Unul dintre cantareti l-a luat de brat si l-a intors, pentru ca el sa vada ovatiile.

Anunțuri

Lasă un comentariu »

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.
Entries și comentarii feeds.

%d blogeri au apreciat asta: