Rezultate sondaj 2

Septembrie 22, 2008 la 3:32 pm | Publicat în Invata sa ma accepti!, Viata in fotoliul rulant | Lasă un comentariu

 

In general, cel care are o dizabilitate este considerat si tratat de catre membrii familiei precum un „copil”, indiferent de varsta avuta.

Independenta este un concept greu de acceptat de catre parinti. Lor le face placere sa faca ceva pentru copii. Un copil dependent va sta tot timpul langa parinti si chiar va invata sa ii lase pe acestia sa faca totul in locul lui. Pe langa faptul ca acesti parinti fac totul, ei incearca sa absoarba si toate consecintele vietii reale asupra copiilor.

Putini sunt parintii care isi invata „copilul” sa fie independent si sa se bazeze pe propriile forte.

Independenta se dobandeste in timp si este rezultatul unei bune inter-relationari intre „copil” si parinte. Rezultatul sondajului abia incheiat reflecta clar ca obiectivul major al celor care au o dizabilitate este cresterea gradului lor de independenta (90%).

Acest lucru este posibil, insa nu se poate realiza decat prin indeplinirea catorva conditii esentiale de catre parinte (asistent personal):

Primul pas: Acordarea libertatii de a lua propriile decizii si asumarea responsabilitatii pentru alegerea facuta.
Daca i se permite sa aleaga, tanarul cu dizabilitati va invata sa si suporte consecintele propriei alegeri. Daca va face o alegere gresita ce ii va pricinui o mica suferinta, data viitoare va face o alegere mai buna. Asa isi dezvolta capacitatea de a se auto-ingriji.

Al doilea pas: Respectarea efortului depus.
Cel ce are o dizabilitate NU trebuie grabit sa faca ceva daca este in dificultate. Trebuie incurajat. Pentru a-l incuraja, trebuie exprimata increderea ca el va reusi sa faca ceea ce si-a propus. „Stiu ca esti frustrat. Este un lucru dificil. Dar o sa-i dai de capat”. Astfel se castiga increderea in fortele proprii.

Al treilea pas: Rezerva-ti timp pentru antrenarea independentei.
Un tanar cu dizabilitati poate invata foarte multe lucruri daca parintii au timp pentru a-l invata in pasi mici si ii acorda timp. Antrenarea nu trebuie sa se efectueze niciodata sub presiune. Fiecare rezultat obtinut reprezinta un grad sporit de independenta.

Al patrulea pas: Ajuta atat cat este REALA nevoie.
Intrebarea: „Ai nevoie de ajutor?” e foarte eficienta. Daca raspunsul este „da”, nu trebuie facut in locul celui asistat mai mult decat este necesar. Aceasta este responsabilitatea de serviciu a asistentului personal.

Al cincilea pas: Ziua independentei este mereu AZI, ACUM.
Orice amanare de auto-servire si auto-reprezentare a copilului/tanarului/adultului cu dizabilitati impiedica integrarea lui sociala deplina si sporeste riscul internarii sale intr-un centru de ocrotire, cand ajutorul familiei va inceta.

Mihaela Mihaescu

Anunțuri

Lasă un comentariu »

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.
Entries și comentarii feeds.

%d blogeri au apreciat asta: