Sanse egale 1

Septembrie 23, 2008 la 10:57 am | Postat in Cum ne vad ceilalti, Invata sa ma accepti!, Noi si ei, Problemele noastre, Viata in fotoliul rulant | 2 comentarii

In fata lui Dumnezeu toti suntem egali. Toti stim asta, dar in viata de zi cu zi alegem mereu intre trei stari prin care ne comparam pe noi insine cu ceilalti: „mai prejos decat”, „la fel” si „deasupra”.

Putini oameni au taria sa-si doreasca a fi „ei insisi”. In cazul persoanelor cu dizabilitati, comparatia cu semenii genereaza, fara motiv, complexul de inferioritate. Acest sentiment nu apare din cauza infirmitatii, ci mai mult din pricina autocompasiunii exagerate.

Adevarata problema nu este infrangerea complexului de inferioritate, ci descoperirea motivului pentru care individul a ales sa se simta inferior celorlalti oameni si si-a impus o mutilare psihica al carei efect este anularea initiativelor.

Societatea ne percepe pe fiecare asa cum ii aratam noi ca suntem. Facilitatile, programele, initiativele costisitoare ale organizatiilor guvernamentale si neguvernamentale NU au rolul de a transforma copilul, tanarul, adultul cu dizabilitati, ci de a-l integra printre ceilalti asa cum este el insusi, valorificand aptitudinile si capacitatile fiecaruia.

Ce inseama comparatia? Conform DEX, reprezinta o examinare a doua sau a mai multe lucruri, fiinte sau fenomene, facuta cu scopul de a se stabili asemanarile si deosebirile dintre ele.

Care credeti ca sunt asemanarile sau deosebirile dintre persoanele cu si persoanele fara dizabilitati?

Mihaela Mihaescu

Anunțuri

2 comentarii »

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

  1. Personal, cred ca nu exista nici o deosebire intre persoanele cu dizabilitati si cele fara dizabilitati. (Afara de dizabilitatea fizica, fireste.) Adica, nu vad sa ma deosebeasca de ele nimic in plan sufletesc: al dorintelor, al nevoilor sufletesti, al frustrarilor, al idealurilor. Evident, o persoana cu dizabilitati isi va dori, probabil, sau macar in unele clipe, sa scape de dizabilitatea sa… Eu, „valida” fiind trupeste, imi doresc sa scap de „dizabilitatile” mele sufletesti. Cum nu exista pe lumea asta doi oameni care sa se asemene ca doua picaturi de apa, asa, pot spune, nu putem face consideratii general-valabile despre persoanele cu dizabilitati. Am intalnit, in viata mea, persoane cu dizabilitati impacate cu Dumnezeu, cu sine si cu boala lor, iar altele, neimpacate…, crispate sau cel putin triste… Dar, nu exista si intre cei fara dizabilitati, oameni tensionati, nefericiti, frustrati… (fara ca asta sa li se traga de la vreo dizabilitate fizica)? Si atunci, care e deosebirea?

  2. Da… in fata lui Dumnezeu… toti suntem egali. Dar, din pacate, unii au foarte mult si nu pretuiesc, altii au mai putin si … valorifica cu mai mult spor talantul. Eu, am foarte mult de la Bunul Dumnezeu si sunt constienta de toate DARURILE Lui… Multe dintre acestea nu pot fi impartite cu cei care au dizabilitati. Ma rog la Dumnezeu sa nea dea puterea de a ne bucura de ceea ce ne-a dat fiecaruia dintre noi si tot sa ne mai dea… putere de a ne iubi unii pe altii.
    cu toata compasiunea pentru tristetea si nefericirea noastra, CS


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.
Entries și comentarii feeds.

%d blogeri au apreciat asta: