Oamenii nu ne cunosc

Octombrie 14, 2008 la 5:40 pm | Postat in Cum ne vad ceilalti, Invata sa ma accepti!, Problemele noastre, Viata in fotoliul rulant | 4 comentarii
Etichete: ,

Din pricina slabiciunilor lor sufletesti, oamenii sunt inspaimantati de afectiunea fizica a altora, iar prezenta unei persoane cu dizabilitati intr-un loc public ii tulbura si ii impiedica sa gandeasca limpede si sa se comporte asa cum trebuie. O vorba sau un gest creeaza impresia. Vazuta din fotoliu rulant, lumea ne inspira haos, indiferenta, teama, deznadejde, insingurare…

Intr-o astfel de lume, noi – cei care avem o dizabilitate fizica – ne straduim a ne face un rost, avem curajul de a fi noi insine, nadajduim, ne alaturam oricarui grup – nu pentru a primi ceva in schimb – ci pentru a faptui impreuna spre folosul nostru si al intregii comunitati.

Cei ce ne considera a fi „altfel”, cei ce afirma ca ne caraterizeaza incapacitatea – CE ARGUMENTE AU?

Michi Mihaescu

Anunțuri

4 comentarii »

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

  1. Draga Michi, sunt foarte mandra ca te cunosc! Consider ca esti un exemplu pentru noi toti al vointei, curajului si increderii in lucruri posibile! Sunt de acord cu ceea ce spui si sunt o persoana fara dizabilitati (pentru cititori).
    Intrebare! Poate dezbatem chiar aici: ce crezi ca ar trebui sa facem cu totii pentru a schimba incet incet aceste mentalitati?

  2. @ Ines
    Multumesc mult pentru aprecieri. Modul meu de a fi, de a gandi, de a actiona este firesc, daca facem abstractie de dizabilitatea fizica ce o am. Singurul aspect ce ma deosebeste putin este acela ca nu ma consider a fi „altfel”. Sunt EU INSAMI si atat.
    Societatea percepe persoana cu dizabilitati asa cum i s-a aratat (de catre altii) ca este. Faptul ca informatia primita a fost eronata, il dovedeste reactia celor care afla povestea mea.
    Cred ca impreuna – persoane cu si fara dizabilitati – putem formm o micuta echipa si sa mergem in diverse locatii (scoli, spitale, parcuri etc.) unde, pe intelesul grupului caruia ne adresam, sa raspundem la intrebari si sa le punem intrebari.
    Prin simpla noastra prezenta si dialogul direct cu cei ce ne judeca deseori gresit – rezolvam totul.
    Pentru asemenea actiuni nu avem nevoie de bani, ci doar de o mica echipa, putin timp liber si organizare.

    Orice alta propunere este binevenita.

  3. […] Michi Mihaescu. […]

  4. […] „Din pricina slabiciunilor lor sufletesti, oamenii sunt inspaimantati de afectiunea fizica a altora, iar prezenta unei persoane cu dizabilitati intr-un loc public ii tulbura si ii impiedica sa gandeasca limpede si sa se comporte asa cum trebuie. O vorba sau un gest creeaza impresia. Vazuta din fotoliu rulant, lumea ne inspira haos, indiferenta, teama, deznadejde, insingurare…Intr-o astfel de lume, noi – cei care avem o dizabilitate fizica – ne straduim a ne face un rost, avem curajul de a fi noi insine, nadajduim, ne alaturam oricarui grup – nu pentru a primi ceva in schimb – ci pentru a faptui impreuna spre folosul nostru si al intregii comunitati”. – Michi Mihaescu. […]


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.
Entries și comentarii feeds.

%d blogeri au apreciat asta: