(in)Competenta unui neurolog intr-ale dizabilitatii

Octombrie 31, 2008 la 9:41 am | Publicat în Cum ne vad ceilalti, Problemele noastre, Viata in fotoliul rulant | 1 comentariu
Etichete: ,

In copilarie, am auzit spunandu-se ca: “un om abia intalnit il poti cunoaste dupa doua ciripituri”.

A trecut ceva vreme pana sa inteleg cele auzite si, cu adevarat, asa este. Cine nu reuseste sa-si cunoasca interlocutorul din primele cuvinte sau gesturi, greseste atat fata de acesta cat si fata de sine.

Am intrat odata intr-un cabinet medical. Ajungand in fata doamnei doctor, prin prima “ciripitura” si-a dat in vileag modesta sa cunoastere intr-ale dizabilitatii.

– E oli? – se adreseza aceasta mamei care, preocupata fiind sa ma aseze pe un scaun, nu a realizat ce este intrebata.
– Nu. – am raspuns eu prompt, fixand-o cu pivirea.

In acel moment s-a asternut linistea pentru cateva clipe, dupa care consultatia si-a urmat cursul firesc.

Ce incredere poate avea pacientul cu dizabilitati in acesti specialisti care nu cunosc manifestarile minore ale deficientei sale fizice? Personal mi-am pierdut-o demult, dar cred totusi ca se mai poate face ceva. CE?

Tabere de vara, mese rotunde, seminarii in care tinerii cu dizabilitati fizice sa discute fata in fata cu studentii care, prin natura profesiilor lor, vor veni in contact direct cu cei ce au o deficienta.

Anunțuri

1 comentariu »

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

  1. Nu trebuie sa-ti „depasesti” nici o conditie. Nu e nimic rau sau rusinos in a deveni/ a fi o persoana cu disabilitate. Daca asa pornesti s-ar putea sa pierzi timp luptandu-te cu propriile tale prejudecati (induse si invatate) si temeri. Nimeni si nimic nu te poate pregati sa te confrunti cu o astfel de situatie. Dupa parerea mea si din experienta mea profesionala (ca fizioterapeut si terapeut ocupational) este mult mai important ca TU sa INVETI sa TRAIESTI cu aceasta noua conditie. Iar ceilalti (desigur nu toti) care sunt importanti pentru tine vor invata si ei sa accepte si sa-si „depaseasca” ei temerile, prejudecatile, frica, neputinta … Totul e ca TU sa nu te ascunzi in casa. Ca urmare, felicitari pentru ideea de proiect si voi participa si eu cu 1 euro pentru a va sprijini.
    Va voi urmari cu interes, progresul. Si va sustin, deocamdata cu 1 euro.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.
Entries și comentarii feeds.

%d blogeri au apreciat asta: