Vreau sanse egale !

Noiembrie 2, 2008 la 9:34 am | Publicat în Informatii utile, Invata sa ma accepti!, Si tu poti!, Viata in fotoliul rulant | Lasă un comentariu
Etichete: ,

De cate ori intalnesc un semen cu dizabilitati, am curiozitatea de a afla cum isi petrece timpul, ce il preocupa, in ce consta activitatea sa zilnica, ce il nemultumeste…

Raspunsurile primite, in proportie de 90%, sunt identice: “ca activitate – citesc, ascult muzica, ma uit la tv. si ca nemultumire – situatia financiara”.

Pe mine acest raspuns ma mahneste.

In singuratate si fara activitate, fata de cine vor semenii mei sanse egale? In mijlocul caror grupuri se pot integra? De ce nu recunosc ca situatia lor financiara este generata de inactivitatea lor? Mai poate fi acuzata societatea de marginalizarea acestora?

Copil fiind, am cerut sa fiu dusa la scoala, fie ca era canicula, ploaie sau ger. Nu puteam scrie, vorbeam cu oarece dificultate, vedeam cu un singur ochi si ma deplasam pe o tricicleta. Acestea imi erau dizabilitatile…

Pe atunci nu existau legi speciale: profesori de sprijin, insotitor platit sau venituri suplimentare, iar de termeni precum „handicap”, „dizabilitate”, „integrare sociala” nimeni nu pomenea.

Doar abilitatile mele compensau totul: vointa, dorinta de a intra in competitie, capacitatea de a memora si de a raspunde prompt si corect la intrebari, constiinciozitatea de a-mi face temele zilnic (prin dictare), refuzul de a primi calificative mai mari decat cele meritate. In aceste conditii, am benficiat de sanse egale si m-am integrat in grupul copiilor de varsta mea. Fiecare greseala imi era depunctata, iar daca la sfarsit de an scolar urcam pe podium, era pentru ca meritam. Si, toate acestea au fost posible intr-o scoala normala, printre 38 de colegi fara nicio deficienta.

La varsta adolescentei mi-am pus intrebarea: ce-as putea face eu? Am gasit o multime de raspunsuri pe care le-am pus in practica: croitorie, contabilitate, o limba straina, tehnoredactare, pot da meditatii si pot fi voluntar in domeniul social. Prin toate acestea am dobandit din nou sanse egale si m-am integrat usor si repede in diverse grupuri cu preocupari similare.

Pentru a tine pasul cu ei, uneori lucrez din zori pana tarziu in noapte. Si fac aceasta dintr-un singur motiv: VREAU SANSE EGALE ! Partea financiara, pentru mine, conteaza mai putin. Stiu ca pare ciudat, dar asa simt.

Trecand prin tot felul de experiente, pot spune cu convingere ca orice tanar cu dizabilitati fizice se poate integra social, dar… PRIN SINE INSUSI.

Anunțuri

Lasă un comentariu »

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.
Entries și comentarii feeds.

%d blogeri au apreciat asta: