Ravas: Grigore-Simion Daniel Ionut

Septembrie 27, 2009 la 7:30 am | Publicat în Cum ne vad ceilalti, Ganduri, IMPREUNA INTREGI, Noi si ei, Proiecte IHTIS, Si tu poti! | 2 comentarii

Fiecare om are dreptul sa-si exprime opinia cu privire la anumite aspecte din viata de zi cu zi. Asa s-a intamplat si vis-à-vis de faptul ca noi, organizatorii actiunii “Răvaş pentru lumea de aziam perceput o taxa de participare in valoare de 100 RON.  Aceasta taxa a fost privita de unii cu indignare. Pentru altii, tocmai aceasta indignare a constituit motivul inscrierii in concurs.

Iata ce marturiseste Grigore-Simion Daniel Ionut, al treilea autor ce participa in cadrul proiectului nostru:  “m-a motivat acea domnisoara care are un coment pe blogul dumneavoastra, ca ea cu 100 de lei poate sa se duca la o tipografie si sa isi scoata DOAR propriile lucrari. Aici nu este vorba de un concurs, ba da este un consurs, dar de ce de fiecare data ne inscriem la un concurs si vrem neaparat ceva palpabil? un premiu fizic care sa ne ateste valoarea? domnisoara nu cred ca a inteles ca mai mult castigi prin a da acei 100 de roni unor persoane care au nevoie cu adevarat de acesti bani decat sa-ti intre tie in buzunar 1 milion de roni si sa te duci la shopping.”

Daniel este din Calarasi, acum  locuieste in Bucuresti, are 27 de ani, de profesie este regizor de film, actualmente lucreaza ca redactor la o editura.

Materialul pe care el l-a trimis cuprinde urmatoarele creatii: “Amintirea ”, “Praf”, “onomastica”, “Vedenii”, “Zgomotul orasului”, “Modelaj”, langa un chioşc de ziare”

Una dintre poeziile lui Daniel suna cam asa:

Modelaj

Am fost la un sculptor faimos zilele trecute, / aveam copilul nou-născut cu mine. / plângea. / „Modelează acest corp!” zic, / încercând să-i potolesc copilului lacrima / din colţul ochiului drept. / „Modelează acest corp, să fie ca şi al meu!”. / copilul plângea, iar / sculptorul se uita la mine / cu dalta într-o mînă şi nefericirea în cealaltă. /

„Modelează acest creier, să fie ca şi al meu!” pronunţ apăsat, / încercând să-i atrag privirea sculptorului / de la acea mică lacrimă ce se scurgea / pe obrazul plat al copilului meu nemodelat. / „Modelează acest copil ca să nu mai plângă, ca mine!”, îi urlu în faţă / sculptorului îngâmfat. / „Să nu mai plângă!” repet cu furie. / sculptorul tăcea. / eu ţip şi îi iau dalta din mână, nefericirea i-o las lui. / „Să nu mai plângă!”/ „Să nu mai plângă!”/ şi îl lovesc pe sculptor cu dalta în creştet. / sculptorul tăcea.

„Eşti un impostor!” îi scuip cuvintele în faţă. / un fir de sânge i se prelingea / pe lângă ochiul drept pe obrazul / modelat.copilul s-a oprit din plâns, brusc, / sculptorul a căzut. / avea ochii deschişi şi nefericirea în mână. / „Haide”, îi spun copilului meu nou-născut. / „Haide să căutăm alt sculptor, / unul care să te poată modela după chipul şi asemănarea mea.” / şi copilul a plâns iar.

Asadar, va invitam sa cititi aceste versuri si sa lasati un comentariu la sfarsitul articolului.

ANA-MARIA CRETU
Coordonator proiect

Anunțuri

2 comentarii »

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

  1. Multumiri Dlui Grigore pentru gandurile curate si pline de intelegere. Termenul „Concurs” atrage atentia dar si stimuleaza participarea – de aceea a fost folosit. Tineri cu dizabilitati creeaza, dar nimeni pana acum nu i-a incurajat / calauzit a face urmatorii pasi. Cei putini, ce au incercat pe cont propriu concretizarea activitatii lor, s-au inspaimantat atat de tare de pret incat se simt neputinciosi (financiar) in fata situatiei.
    Exista si posibilitatea sa gasim, cu putina sansa, o tipografie-sponsor si toata lumea ar fi fost fericita si ar fi dat navala.
    De ce nu am fost de acord cu aceasta?
    Tanarul cu dizabilitati trebuie sa constientizeze ca succesul inseamna nu numai talennt, ci si investitie. Au existat, pana nu demult, acele actiuni ale ong-urilor considerate „ajutoare”, care au intiparit in mintea tuturor doua aspecte daunatoare intregii societati:
    – tanarul cu dizabilitati traieste cu gresita impresie ca totul trebuie sa se realizeze pentru el „gratuit” prin mila sau bunavointa celor din jur;
    – societatea ii considera si trateaza pe cei cu dizabilitati ca fiind doar consumatori intretinuti „buni de nimic”.
    Dupa cca 15 ani de „ajutoare”, toti vorbesc in fel si chip despre o „integrare sociala cu sanse egale”. Oare pentru aceasta, nu trebuie sa investim, sa contribuim si sa beneficiem in mod egal?
    Prin urmare, cei 100 RON de la fiecare co-autor va asigura editarea lucrarii (pregatirea pentru tipografie o fac eu gratuit), expedierea cartilor catre autorii din tara, si lansarea cartii intr-un cadru festiv.
    Intr-o lume care se gandeste doar la castig, va veti intreba multi cu ce ramanem noi, organizatorii? Cu bucuria de a cunoaste oameni noi, cu multumirea ca semenii nostri (tinerii cu dizabilitati) vor invata sa investeasca in realizarea visurilor avute, cu nadejdea ca societatea va intelege ca integrarea sociala spre care nazuim NU inseamna „ajutoare”, ci impreuna-lucrare, evenimente culturale, crearea unei comunitati in care promovand ceea ce putem face sa ne simtim IMPREUNA INTREGI.
    Intr-o competitie a solidaritatii, castigul nu poate fi al unuia, ci, al tuturor.
    Suntem onorati ca Dl Grigore a intuit cele relatate mai sus si ni s-a alaturat cu deosebitele sale creatii.

  2. Versuri profunde, ce au intr-adevar legatura cu subiectul proiectului.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.
Entries și comentarii feeds.

%d blogeri au apreciat asta: