GANDURI DIN SUFLET

Februarie 5, 2010 la 7:54 pm | Publicat în Cum ne vad ceilalti, Ganduri, Invata sa ma accepti!, Si tu poti! | 3 comentarii

Pentru mine era o zi trista, eram dezamagita si parca nimic, nimic nu mai capata sens. Sunt un om optimist, dar oare cursul sufletului meu era sa se schimbe?

M-am intilnit cu prietenii mei de suflet, Miki si Adi crezand ca macar pe timpul intilnirii sa capat din nou o picatura de bine, dar nu. Doream sa ma mobilizez, pentru ca de cand am devenit mama mi-am zis ca sufletul meu apartine fetitelor. Era grav, nici macar acest lucru nu ma mai punea in miscare.

Mi-am deschis sufletul si am povestit prietenilor ce durere mare simteam. Costina se afla din nou in dificultate. Profesorii, parintii si grav directorul scolii, doreau sa o excluda de la scoala. Am simtit in acea zi ca eram inconjurata de acesti oameni, ca altii nu mai exista. Mi se pareau toti neputinciosi. Ochii Costinei pareau a fi gri, plangeau si ma cautau peste tot. Prietenii mei mi-au propus sa faca cunoscut cazul Costinei pe internet.

I-am data mana libera Mihaelei sa faca ce doreste, din politete sa nu zic nu la dorinta ei de a se implica.

A doua zi ma suna la telefon si-mi spune “Doamna Voicu” sa stii ca te-au preluat foarte multe ONG-uri. In gandul meu recunosc ca am zis “Ei si ce-i cu asta”. Seara  ne-am intilnit din nou. Au deschis calculatorul si mi-a aratat IHTIS. M-am uitat foarte mirata? Cine este. Este  un ONG. Nu pricepeam. De-a lungul saptaminilor pe internet in cadrul acestui ONG a curs un forum, dar doar doi oameni sustineau cauza Costinei, Michi Mihaescu si Florin. Cine erau acesti oameni, de unde ne cunosteau, de ce vorbeau atat de frumos despre noi? Mesajul pe care l-am primit de la Michi Mihaescu si sustinerile domnului Florin m-au trezit.

Exista oameni de care imi va fi rusine daca nu voi lupta, Ei ma sustin, asteapta rezultate de la mine, ca mama in dreptul Costinei. Ma necajeau si ma ingrijorau toate mesajele negative care apareau, dar “PUTINI” din jurul nostru m-au mobilizat sa merg mai departe.

A fost o perioada trista, dar o perioada care mi-a demonstrat inca o data ca dupa trist vine vesel, ca dupa rau vine bine s.a.s.m.d. Rugaciunile catre Bunul Dumnezeu au fost ascultate, lucrurile s-au indreptat, Costina si-a gasit locul ei, familia ei s-a linistit, traim normal, dar din aceasta experienta am vazut ca pe langa prietenii pe care ii aveam: Miki, Cristina, dna Adriana, fetita noastra mai mare Mirela si multi dintre colegii ei de scoala, ni s-au alaturat altii cu suflet mare, de la care am primit noi lectii.

 A venit ziua sa o cunoastem pe MICHI MIHAESCU SI PE DOMNUL FLORIN.

Michi si-a exprimat dorinta ca vrea sa ne cunostem intr-o zi mare. A FOST O ZI FOARTE MARE. Ne-am intilnit cu o saptamina inainte de festival, parca traiam in alte vremuri, am inceput sa simt din nou mingairea iubirii, caldura sufletelor, sa simt realitatea, pe care unii spun ca este cruda, dar nu este decat REALITATE si atat, sa simt bucurie cand fac o noua cunostinta, sa imprastii plictiseala, stresul.

Marturisesc ca sufleteste am simtit bucuria unei noi intilniri, emotiile pe care le simteam in copilarie, SI INTILNIREA S-A PETRECUT – MICHI, FLORIN, TANTICA, JENI, COSTINA, MIRELA, DANIELA SI STEFAN. Am incins o discutie de parca ne cunosteam de cand lumea, privirile erau calde, ne cautam unul pe celalalt. O priveam pe Michi si in gandul meu mi-am zis: “Exista oameni  mai puternici decat mine”. In jurul meu tot timpul mi se spunea ca sunt foarte puternica, dar din fericire pentru mine exista oameni mai puternici. Ajunsi acasa, dupa intilnire, ma rugam la Dumnezeu sa ma fi placut Michi, era un om cu personalitate, un om care cerea seriozitate si recunosc ca eu eram marcata inca de comportamentul celor de la scoala care ma acuzau ca sunt rea. Imi doream ca acest om ,Michi, sa nu-si isi schimbe impresia despre mine.

Timpul a trecut, am mers la FESTIVAL, sufletul meu iar era plin de bucurie, de cantec, de miscare, ma simteam acolo la fel ca atunci cand pleci mult timp de acasa si revii.Te uiti in toate locurile, iti mangai toate lucrurile preferate, te uti la fotografiile celor dragi….

Nu-mi venea sa cred ca traiesc aceasta experienta placuta. NU VREAU SA FIU INTERPRETATA GRESIT; BUNUL DUMNEZEU NE-A TRECUT PRIN ACEASTA SITUATIE CU COSTINA TOCMAI PENTRU A INTRA IN ACEASTA EXPERIENTA, IHTIS – ACUM AM INTELES CU ADEVARAT CE INSEAMNA IHTIS – COSTINA SI-A GASIT LOCUL EI DATORITA IHTIS, AM INVATAT CA TREBUIE SA LUPT, IMI PLACE ACEASTA LUPTA, ESTE O PROVOCARE.

Trebuie sa convingem oamenii ca in aceasta viata nu avem nevoie doar de bani, ci si de alimentarea sufletului. La mine sufletul se golise IHTIS mi l-a umplut. Imi doresc din tot sufletul ca Bunul Dumnezeu sa ma ajute sa umplu si eu sufletul IHTIS. Dimineata ma trezesc cu acesta dorinta si sigur se va implini. Ne avem unul pe celalat si vom trece peste toate barierele de care mi-a vorbit si Michi si de curind si Vali Duran. Sunt sigura ca acele bariere exista pentru ca noi nu le-am ridicat. Vreau sa pornim o campanie de ridicare a barierelor. Am sa rog pe toti cei care sunt alaturi de IHTIS, indiferent sub ce forma: voluntar, membru s.a.s.m.d. sa nu creada in bariere, totul se poate rezolva atunci cand crezi cu adevarat in ce ceri, daca este o cauza corecta si daca nu dai limite fixe de rezolvare.

Din pacate traim intr-o societate in care oamenii nu au curaj, sunt complexati, sunt negativi si nu isi doresc sa-si mai complice existenta din cauza acestor bariere. IHTIS va participa la ridicarea acestor bariere.

IMI PARE BINE CE MI S-A INTIMPLAT CU COSTINA, V-AM CUNOSCUT PE VOI CE ERATI CU ADEVARAT PRIETENII MEI SI AM CUNOSCUT OAMENI CE URMAU SA DEVINA PRIETENII MEI. VA MULTUMESC LA TOTI SI IMI DORESC IMPREUNA SA REZOLVAM ALTE CAZURI, CACI VOI ATI REZOLVAT UN CAZ SI ATI RIDICAT O BARIERA.

CU MULTA CONSIDERATIE,

DANIELA VOICU

Anunțuri

3 comentarii »

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

  1. Povestea Costinei a starnit zeci de reactii pro sau contra. Eu insa m-am pus in locul ei si toate acele comentarii le percepeam altfel, ca si cum eu as fi fost elevul izgonit din scoala.
    Am dat in acea perioada timpul inapoi si prin afirmatiile mele stateam de vorba cu cei potrivnici Costinei, in locul ei. Imi imaginam ca am 12 ani si experienta de acum.
    Cel mai bun sfat se poate da atunci cand ai capacitatea de a te pune tu insuti in situatia respcctiva. Cati dintre noi isi doresc sa fie exclusi de la normalitate? Nimeni. Atunci, cu siguranta nici Costina, care atunci cand rade sau ofteaza imi aminteste de copilaria mea – de toti cei ce mi-au bucurat sau intristat sufletul.
    Aceasta se doreste la IHTIS si oricui doeste sa ni se alature, le adresez indemnul: „PUNE-TE IN LOCUL MEU !” – doar asa scopul IHTIS va fi cu usurinta atins.

  2. Atunci cand am auzit ca in Romania anului 2009 un copil este impiedicat sa se integreze in societate in ciuda faptului ca la un moment dat viata jucase o festa trista pentru acest copil, am ramas stupefiat vazand cum adulti vor sa taie aripile unei fetite de 11 ani. Pana unde a putut ajunge dezinteresul, lipsa dragostei fata de cei din jur…
    Citeam randurile scrise cu indarjire si ura de catre adulti si in fata ochilor nu vedeam decat scena in care Mantuitorul Iisus era batut cu pietre, scuipat si batjocorit.
    Sincer nu as vrea sa traiesc niciodata sentimentul pe care fam Voicu la trait: „durerea unui parinte,,vazand cum oamenii, semenii lor, se impotriveau cu ura ca fica lor sa poata merge la o scoala normala in Romania anului 2009!!!!”
    Eu personal stiu ca pacatuiesc zilnic, stiu ca nu i usor sa nu gresesc fata de Dumnezeu, dar vreau sa multumesc Bunului Dumnezeu ca nu am cunoscut niciodata ce inseamna sa urasti, sa te impotrivesti aproapelui tau.
    Dar cum Cel de Sus oranduieste totul, ei bine, din acel nedorit eveniment am castigat ceva: PRIETENIA unui copil sincer, nefatarnic, am castigat dragostea unui suflet nobil si sunt foarte fericit atunci cand COSTINA spune: „Florin esti prietenul meu cel mai bun!!!”.
    Sunt cuvinte din suflet fara prefacatorie, fara fatarnicie, sunt cuvinte ce ma fac sa ma simt mai „BOGAT”.

  3. Costina deja este in IHTIS si eu ca parinte pana ca va putea ea, voi sustine aceasta asociatie, dar nu numai ca doresc sa o sutin, imi doresc nespus de mult sa particip direct la rezolvarea unor asemea cazuri, pentru ca din pacate exista foarte multe. Cazul Costinei simt ca mi l-a predat Bunul Dumnezeu ca pe o misiune, de a face macar atit cat am facut pentru Costina ca asemenea trairi sa nu mai existe. Este pacat, pentru ca multi oameni sunt alaturi de noi. Aceasta asoiatie IHTIS trebuie sa fie auzita, fara sa doreasca profit, fara sa gandeasca la parte materiala, doreste sa ajute, dar nu sa ajute pe timp limitat, scapind de o obligatie si darunind o suma la coltul strazii. Am ramas impresionata de gandirea acestei asociatii. Cind se fac planuri, se fac pe timp indelungat, se gandeste binele persoanelor cu probleme sa fie fixat si nu ocazional.Ne-am obisnuit in aceasta societatea sa ne vaitam ca nu avem bani. Nu banii sunt cei care ne imbunatatesc viata, ei uneori strica familii, relatii. Faceti un exercitiu, incercati sa va doriti ceva, ganditi pozitiv, nu lasati gandul negru nu am bani, si o sa constatati ca dupa o perioada acea dorinta va fi chiar realitate. Suntem un popor de oameni care se multumesc a se vaita, daca la sfirsitul zilei fiecare din noi si-ar face un bilant cu faptele bune si faptele rele – voite sau nevoite- a doua zi in mod sigur ne vom controla pornirile mai bine. Ne-am nascut fiecare singur, dar din pacate ne lasam modelati pe parcursul vietii de societate, de partea materiala, de succes sau insucces. Trebuie sa ne bucuram de fiecare ramasita de bine, sa nu ne mai vaitam, sa incercam sa ne intelegem, fiecare om din aceasta lume are un handicap, vazut sau nevazut, ce s-ar intimpla oare daca fiecare am sta sa analizam aceasta situatie? Ne-am pierde timp pretios din viata scurta. Solutia este sa ne intilnim si sa incercam sa construim, asa cum se face la IHTIS. Sunt convinsa din zi in zi ca toate proiectele aceste asociatii intr-o zi vor bucura multe suflete si timpul o sa ne demonstreze acest lucru. Sunt conducatorul unei societati, am construit, am organizat,am facut proiecte, dar a venit criza si toata lumea este foarte dezamagita – ma refer la partenerii mei. Ii povatuiesc „forteaza nota sa mearga treaba – nu te vaita” Viata noastra este inca frumoasa, avam cu ce sa ne incaltam, avem cu ce sa ne imbracam s.a.s.m.d, trebuie sa lucram foaerte mult cu sufletul ACOLO ESTE ADEVARATA CRIZA – si asta ne va dobora, ne va distruge.Din experienta proasta pe care am trait-o datorita situatiei Costinei, ma hranesc numai cu ce este bun, AM SIMTIT INCA O DATA CA BUNUL DUMNEZEU ESTE ALATURI DE NOI, MI-AM FACUT NOI PRIETENI INTR-O PERIOADA IN CARE CONSIDERAM CA NU MAI EXISTA POSIBILITATE UNOR PRIETENII SI NU IN ULTIMUL RAND AM POSIBILITATEA SA FAC CE MI-AM DORIT DIN TOT SUFLETUL SA FAC PARTE DINTR-O ASOCIATIE CARE FACE EFORTURI MARI, DAR NU ARTIFICIALE, SA HRANEASCA SUFLETE CARE AU NEVOIE.MI-AS DORI MULT SA FIU CONVIGATOARE, SA FIU CREZUTA CA SUNT FOARTE SINCERA, – ALATURATI-A SI VETI SIMTI CA INTRADEVAR EXISTA PE ACEST PAMINT SI ALTCEVA DECIT BANII (CHIAR DACA DEPINDEM DE EI, FIIND MAI APROPIATI BANII PUTEM SA-I FACEM MAI USOR)


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.
Entries și comentarii feeds.

%d blogeri au apreciat asta: