Ganduri pentru prieteni

Martie 10, 2010 la 6:23 pm | Publicat în Ganduri, Invata sa ma accepti!, Viata in fotoliul rulant | 8 comentarii

„Zadarnic ii este omului a dobandi lumea intreaga, daca isi pierde sufletul sau”.

Am fost copil… Adoram sa ma joc cu cei de varsta mea: sa ma cocot in pom (fie chiar si pe cea mai de jos creanga), sa joc sotron (chiar daca in loc sa sar, paseam sustinandu-ma cu bratele pe dupa gatul copiilor din cartier) etc. Faceam toate acestea departe de ochii parintilor prietenilor mei, care isi certau copiii ca ma acceptau asa cum sunt… iar noi NE ASCUNDEAM si ne jucam, crescand IMPREUNA.
Am fost eleva … Am constatat repede ca atentia si memoria ma pot angrena intr-o competitie dreapta si egala. Scoala era viata mea. O intrebare insa imi tulbura si in acest loc sufletul: LA CE-TI VA FOLOSI? Ma durea, plangeam nopti in sir, dar imi iubeam colegii si ei pe mine; NE ASCUNDEAM si invatam IMPREUNA.
Am avut apoi un loc de munca… Doream ca in fata acelor copii alaturi de care am crescut sa nu am motive SA MA ASCUND. Ne intalneam… la randul lor aveau copii si-i leganam IMPREUNA.
Am fost si voluntar…  Prima lectie invatata a fost aceea ca “zadarnic ii oferi unui om o cana cu apa daca lui ii este foame”. Un timp am primit hrana de care aveam nevoie, dar cand nu am mai putut sta la masa IMPREUNA, am hotarat sa gasesc singura hrana pe gustul meu si al prietenilor mei din fotoliul rulant… Si ea s-a numit … IHTIS – Irina, Catalina, Gheorghe, Florin Milciu, Nicoleta, Stefania, Dani, Madalina etc. 21 de prieteni dispusi a face cunoscut sensul cuvantului IMPREUNA.
Ce ideal maret! A FI IMPREUNA intr-o lume ce se teme de propria identitate si nu incearca decat sa umileasca, sa dezbine, sa ASCUNDA tot ce tine de dorinta sincera de A FI IMPREUNA si atat.
De aceasta data EU SUNT CEA CARE AR VREA SA SE ASCUNDA in modestie, in sinceritate, in adevar, in liniste, in nevoia sufletului pe care doar Hristos (IHTIS) o poate hrani.

Mihaela Mihaescu

Anunțuri

8 comentarii »

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

  1. Am învăţat că nu poţi face pe cineva să te iubească. Tot ce poţi face este să fii o persoană iubită. Restul … depinde de ceilalţi. Am învăţat că nu contează CE ai în viaţă, ci pe CINE ai. Am învăţat că trebuie să te desparţi de cei dragi cu cuvinte calde. S-ar putea să fie ultima oară când îi vezi. Am învăţat că poţi continua încă mult timp, după ce ai spus că nu mai poţi, TOATE acestea le-am invatat de la tine MICHI, nu stiu ce va fi maine, dar stiu ce esti pentru mine !!!

  2. LECTIE DE VIATA …dar pentru cine?
    ………………………………….

    Dupa 10 ani de rugby si mii de “gramezi legate” sau “prabusite”, a venit ziua de 11 martie 2006, sambata in care cursul vietii mele a luat o intorsatura brusca, poate prea brusca pentru mine si pentru cei din jurul meu.
    Cu cateva minute inainte de finalul unui meci de pregatire al Selectionate U19 in compania echipei la care evoluam eu ( Olimpia Bucuresti), intr-o deja devenita banala legare a unei gramezi, clipa naruitoare a viselor mele s-a produs: in urma contactului, barbia mi-a fost infipta in piept, un fior rece mi-a trecut pe toata sira spinarii pana la glezne revenind inapoi cu o senzatie de amorteala ce imi cuprindea tot corpul. Am cazut la pamant fara sa ma pot misca, fara nicio durere dar foarte speriat, frica amplificata si de agitatia colegilor si a medicilor.

    Am ajuns initial la Spitalul de Urgenta Floreasca unde au ajuns si colegii dupa meciul incheiat si familia mea. Eram legat la o multime de aparate, fiecare cu un obiectiv bine stabilit de a ma tine in viata, cand membrii familiei mele au inceput sa intre unul cate unul in rezerva unde ma aflam, cu ochii inlacrimati si fetele crispate de teama la auzul cuvintelor medicului ca nu mai am decat maxim 2 ore din viata. Au putut totusi sa se stapaneasca si cu o tarie interioara uluitoare au inceput sa ma incurajeze si sa imi spuna ca nu e nimic grav, ca totul este doar preventiv.

    Stiam in interiorul meu ca este ceva grav si am inceput sa ma rog Lui Dumnezeu fara sa ii cer ceva ci doar sa-Si faca Voia asa cum Credea El. Dupa cateva momente au intrat in camera trei persone care m-au luat si m-au transportat cu ambulanta la Spitalul Bagdasar-Arsenie. Acolo am aflat si diagnosticul: TRAUMATISM VERTEBRO-MEDULAR CERVICAL, luxatie anterioara bilaterala C6-C7, leziune neurologica completa Frankel A, in limbajul popular, aveam coloana vertebrala deformata in zona gatului si maduva sectionata complet. Dupa 3 zile am fost operat de domnul doctor Podea Marius asistat de domnul Profesor Doctor Exercian. Interventia chirurgicala a fost un success si au urmat 5 luni de internare pe Sectia de Recuperare unde am urmat recuperarea sub observatia kinetoterapeutului Anca Mihaescu.

    Din momentul externarii am continuat recuperarea acasa si la centre de recuperare din tara (Baile Felix, Poiana Campina, Techirghiol) pentru ca nu am incetat niciun moment sa cred ca nu voi mai simti iarba sub picioare. Voi continua sa lupt pentru a nu mai depinde de nimeni si pentru a-mi implini visul insa pentru asta am nevoie si de prieteni care sa ma sustina asa cum m-au sustinut pana acum si carora le multumesc din tot sufletul!
    Sper ca nu v-am plictisit cu povestea mea pentru ca este doar o experienta de viata si cred intr-un final fericit!

    OARE CINE VA CITI ACEASTA POVESTE VA INTELEGE CEVA??

    Pentru donatii : Banca Tiriac – RON RO81BACX0000003216524000 / EURO RO54BACX0000003216524001 – Sucursala Mihai Bravu

    DACA DA FACETI CEVA OAMENI BUNI !!!!

  3. Am invatat sa imi aleg PRIETENII cu grija, sa le indeplinesc toate voile, fara a le cere nimic altceva decat sinceritate. Este singura valoare in fata careia poarta sufletului meu ramane zi si noapte larg deschisa.
    Am insa si un MARE DEFECT: la cel mai mic semn de ne-sinceritate, pun zavorul si raman la taifas in tihna, cu cei ce inchiderea usilor i-a prins inlauntru – urmand pilda lui Hristos care Bun, Milostiv si Indurator fiind, a considerat intelept a spune celor 5 fecioare carora le-a lipsit o vreme undelemnul din candelele lor: „Eu nu va cunosc pe voi”, iar portile templului au ramas incuiate pentru acestea…

  4. Am cautat si nu cred ca pot sa spun ca am gasit persoana care sa ma faca sa tresar la cateva cuvinte spuse din suflet.M-a impresionat modul tau de a gandi si as dori sa stiu mai mult despre persoana care scrie cu sufletul.Ce este IHTIS? Unde a ajuns?La ce nivel de putere in vederea ajutarii celor fara ajutor?Cine il conduce?Cine il sponsorizeaza?Cine sunt partenerii?De unde provin pozele de pe blog?
    Doresc sa ma alatur unei astfel de societati,dar nu inainte de a sti cate cea despre ea?

  5. O vorba inteleapta spune;
    Numai cel ce in cazul tau, te poate intelege.
    TU Michi, ai spus si aratat ca; NU POT NU EXISTA. Ai un cocept unic in Romania si la cine am spus, a crezut ca vorbesc SF. Azi am primit semnal ca oamenii vor sa ne ajute. Ai dreptul si tu sa te odihnesti, dar eu nu pot sa fiu in IHTIS fara tine. Tu ai adunat oamenii de valoare in jurul tau si nu ii poti abadona. Asa ca te vreau sef la IHTIS.

  6. Eu si Catalina simtim ca ai ceva probleme, altfel nu scriai asa. Tu ne bine dispui iar acum simt ca sufletul iti plange.
    Nu imi place sa pun multe intrebari. Am asteptat ca poate imi vei spune tu.
    Vazand ca nu faci acest lucru, m-am gandit sa-ti scriu. Eu, Cataalina Mili si toti membrii fondatori veniti prin mine la IHTIS (Dani, Stefania, Angela etc) avem convingerea ca vei depasi scest moment si ca vei duce la capat scopul initial si interesul celor cu nevoi speciale. Eu de aceea te-am indemnat sa infiintezi aceasta asociatie. Tii minte ca nu voiai? Tii minte ca „Tanti Flori” te-a batut la cap sa o faci? IHTIS e al nostru, al celor 21 ce ti l-au incredintat atunci in 2004, iar tu ne reprezinti.
    Am stat de vorba si cu Mili si a zis ca este momentul sa incercam sa ne implicam si noi mai mult; IHTIS a crescut iar tu ai acum nevoie si de noi, si de fam. Bodron.
    Noi am infiintat IHTIS impreuna si vom duce incet la capat ce am inceput.
    Avem un ajutor pretios, dl. FLORIN RACOCI si toti prietenii lui. Nimeni nu va schimba IHTIS-ul si nici nu-l va destrama.
    Cei ce doresc sa schimbe povestea IHTIS, sa ma contacteze. Vreau sa stau de vorba cu ei.
    Cu respect pentru tine, Flori.

  7. Problemele lui Michi s-a putea rezolva usor daca ar avea suportul celor 21 de prieteni din familia IHTIS. Concret, fiecare sa-si aduca aportul prin mijloacele sale la actiunile IHTIS. Fizic, nu numai moral.

  8. Marius sa stii ca eu cred ca tu gresesti foarte mult, gindind ca numai cel ce este ca tine poate sa simta, in cazul acesta inseamna ca suntem cu totii paraleli pentru ca nici unul nu avem ce ar celalat, dar sufletul trebuie sa cuprinda toate situatiile fara sa fie impartite. Cred ca ar trebui sa nu mai abordati acest subiect pentru ca oamenii cred ca vreti sa impartiti lumea fiecare cu durerea lui sau problemele lui, toti avem probleme, toti avem dizabilitati, vazute sau nevazute, cautati calea blinda, cautati calea fumoasa, calea apropierii caci lumea judeca si nu judeca simplu, va rog sa ma crede-ti. Daca vreti intr-adevar sa dati curs proiectelor voastre luati cuvintle simple ale lui vali „Fiecare sa-si aduca aportul prin mijloacele sale la actiunile IHTIS, fizic, nu numai moral.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.
Entries și comentarii feeds.

%d blogeri au apreciat asta: