Buna randuiala

Noiembrie 7, 2010 la 3:53 pm | Publicat în Problemele noastre | Comentarii închise la Buna randuiala

Voi porni de la o povestioara, pe intelesul tuturor:

“Toti copiii au dreptul sa invete; scoala o aleg parintii in functie de anumite criterii (pentru binele copilului). In clasa, toti elevii asculta glasul aceluiasi invatator. Calificativele se dau fiecarui elev dupa capacitatea si sarguinta de a aprofunda, de a spori cele spuse de profesor, acasa – prin studiu individual; studiul individual genereaza diferenta: unii elevi sunt de nota 10, altii de 9, 8, … 5. Cei ce nu-s capabili prin ei insasi sa obtina nici 5, fie abandoneaza scoala, fie raman cu “favoruri” in scoala, iar la final isi cumpara diploma care nu le este de niciun ajutor. In astfel de situatie, cui atribuim vina???”

La fel se intampla si in interiorul unui ONG:
Toti oamenii au dreptul la asociere. Pentru a putea lua finta un ONG sunt necesari MINIM TREI oameni ce au un scop comun. Ei devin membrii fondatori si prin ei insisi, ca si grup (parte ai aceleiasi “clase”) isi incep activitatea individuala – la inceput cu ceea ce pun toti trei in comun, apoi cu ceea ce sunt capabili sa atraga spre ei, ca noi resurse. In toata activitatea lor, membrii unui ONG au doar TREI profesori indrumatori:
1. Statutul (creat de ei insisi);
2. Legislatia in vigoare, privind activitatea entitatilor non-profit;
3. Conditiile impuse de Finantatori.

Intocmai ca la scoala, activitatea si studiu individual genereaza performanta personala adusa in sprijinul intregii comunitati – intrucat prin definitie, “o asociatie este o componenta a societatii civile care are un scop social bine determinat”.

Scopul unui ONG se atinge prin actiuni specifice (ex. integrarea profesionala se realizeaza prin cursuri si crearea de ateliere protejate, reabilitarea si recuperarea fizica prin servicii medicale, iar integrarea sociala prin activitati care aduc fata in fata copii/tineri/adulti din categorii sociale diferite – dar cu aptitudini similare).

Orice actiune in cadrul unui ONG are o serie de etape: initiere, implementare, promovare, valorificare rezultate etc. Stabilirea ordonata a tuturor etapelor poarta denumirea de “proiect”, iar rezultatele finale ale proiectului trebuie sa coincida (sa se regaseasca) in scopul asociatiei. In cazul IHTIS ce si-a propus “crearea cadrului prielnic integrarii sociale” nu ne putem dori nicicand un proiect care sa urmareasca incurajarea scolarizarii elevilor cu dizabilitati fizice in unitati speciale. Eliminarea acestei discordante este prevazuta din start si in statutul IHTIS prin doua precizari strans legate intre ele: am ales ca scop “crearea cadrului prielnic integrarii sociale”, dar am delimitat tipul membrilor IHTIS “tineri cu dizabilitati FIZICE”. De ce? Tocmai pentru ca cei cu afectiuni psihice se pot integra prin metode total diferite, specifice problemelor lor.

ORICE PROIECT se poate dezvolta in conditii optime, daca are:
Un initiator – care cunoscand scopul asociatiei, “nascoceste” ceva, avand convingerea ca: “se poate atinge scopul propus in statutul asociatiei si prin idea lui”; in general, cel ce are idea si o argumenteaza in linii mari, isi asuma si responsabilitatea de a deveni coordonatorul proiectului.
Din acel moment incepe greul, coordonatorul isi stabileste o ECHIPA DE PROIECT dintre membrii si voluntarii asociatiei, carora le da sarcini precise (in general, printr-un “caiet de sarcini”).
Cea mai grea problema a ECHIPEI DE PROIECT o reprezinta BUGETUL. Greu de acceptat de multi este faptul ca fiecare proiect are un buget distinct, resursele financiare alocate fiind specificate de sponsori, prin CONTRACTUL DE SPONSORIZARE.
Daca o investitie in proiect nu este justificata printr-un act de donatie, sponsorizare, finantare, practic nu o poti pomeni nici in momentul evaluarii finale a proiectului – Sectiunea “Buget”, nici donatorul nu poate fi promovat ca “sustinator al proiectului” in conditii legale – neavand dovada aportului sau. Daca sponsorul te crede pe cuvant, in cazul finantatorilor proiectul trebuie incheiat cu un raport narativ, explicand fiecare cheltuiala in parte, conform documentelor atasate (facturi, chitante, contracte etc).

Sa revenim la echipa de proiect:
Fiecare membru al echipei isi asuma responsabilitatea in directia sa, coordonatorul sugerand doar unele idei in cazul in care responsabilul crede ca intampina dificultati ce ii intrec capacitatile. Daca problema persista, coordonatorul inlocuieste responsabilul, pentru a nu-i infrana pe ceilalti. Termenul limita nu poate fi niciodata modificat, intrucat se creaza haos in intregul proiect.

In tot acest timp, cat echipa aduna resursele necesare implementarii, coordonatorul selectioneaaza beneficiarii corespunzator proiectului respectiv. ATENTIE! Nu toti membrii dintr-un ONG sunt considerati BENEFICIARI, ci doar cei ce au aptitudini specifice cu actiunile desfasurate in proiectul respectiv.
Daca o persoana din afara asociatiei doreste sa devina BENEFICIAR, intai adera ca membru de drept (cu tot ce implica aceasta – drepturi si obligatii) si abia apoi poate fi considerat BENEFICIAR DIRECT in proiect.
La final, se reunesc TOTI cei implicati: coordonator, echipa, sponsori, beneficiari – iar ca public (beneficiari indirecti) oricine doreste sau este invitat, inclusiv ceilalti membrii ai asociatiei.

Implicarea (participarea) intr-un proiect dus la bun sfarsit – sponsorizat sau finantat, trebuie sa aduca fiecaruia unul sau mai multe avantaje:
1. Coordonatorul si echipa de proiect primesc onorarii, salarii etc functie de procentul din buget alocat de finantator, pentru munca prestata – EI SUNT EROII;
2. Coordonatorul proiectului reprezinta asociatia oriunde se prezinta, discuta, promoveaza proiectul respectiv (NU toata echipa, nici beneficiarii, DOAR COORDONATORUL).
3. Sponsorii si partenerii sunt mentionati in toate materialele de promovare ale proiectului – ei avand DOAR dreptul de a urmari daca fondurile alocate de ei nu au ajuns in alta parte, in alt proiect.
4. Beneficiarii isi insusesc cunostinte noi, si le dezvolta sau auto-promoveaza pe cele native;
5. Beneficiarii trebuie sa dovedeasca acea capacitate de perfectionare treptata, astfel incat sa devina intr-un timp relativ scurt parte activa in toate fazele altor proiecte similare.
6. Membrul din Consiliul Director responsabil cu “promovarea si valorificarea rezultatelor”, inscrie proiectul in competitii gen Gala Societatii Civile, In astfel de competitii, evaluarea expertilor reprezinta EXAMENUL FINAL al ECHIPEI DE PROIECT conform unui lant de criterii, care urmaresc o stransa corespondenta intre: nevoi identificate – obiective – activitati – resurse – rezultate.. Daca acestea nu sunt strans unite intre ele, oricata bucurie a adus proiectul in randul beneficiarilor directi – acesta este subapreciat si depunctat.

Am inceput acest articol cu povestea a ceea ce se petrece acum frecvent in scoli, amintindu-mi ca in 2005 – la un an dupa entuziasmul infiintarii, o jurnalista spunea: “IHTIS = SCOALA acelora care refuza sa se declare invinsi”.

“SCOALA IHTIS” inseamna – inainte de toate – DASCALII EI din “NEW MEDIA”; DASCALII “CAMPANIEI DE FUNDRAISING PENTRU CENTRU”;
“SCOALA IHTIS” mai inseama DASCALUL “SERILOR CULTURALE”; CARTI, MANIFESTARI PUBLICE si PREMII.

In cadrul oricarei scoli exista elevi buni, sarguinciosi, comunicativi…, dar si dintre cei ce genereaza haos si aduc prejudicii in jur. Acest blog este un instrument al comunicarii intre TOTI elevii Ihtiseni. Cui poate fi atribuita vina pentru refuzul unora dintre ei de a dialoga, pentru incapacitatea de a respecta buna randuiala a grupului din care fac parte sau pentru faptul ca prin comportamentul lor se auto-exclud???

Vina este desigur a elevilor…. In niciun caz a dascalilor, in fata carora – cu recunostinta deplina – ma inclin.

Mihaela Mihaescu

Anunțuri

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.
Entries și comentarii feeds.

%d blogeri au apreciat asta: