FAMILIA – temelia integrarii sociale a copilului/tanarului cu dizabilitati fizice

Aprilie 4, 2011 la 4:10 pm | Publicat în Informatii utile, Invata sa ma accepti!, LUMEA IN CARE TRAIESC | 6 comentarii

Cateva intrebari primite curand m-au determinat sa scriu cele ce urmeaza. Acestea sunau astfel:

„De ce exista inca tineri cu dizabilitati fizice severe si IQ normal nescolarizati?”;
„De ce multi dintre cei scolarizati nu au capacitatea de a scrie corect sau nu pot purta un dialog corespunzator varstei si pregatirii lor?”;
„Cum reusesc totusi alti copii si tineri cu dizabilitati fizice severe sa obtina performante?”

Legislatia este aceeasi, resursele informationale la fel… Diferentele apar in familiile copiilor/tinerilor cu dizabilitati fizice, care manifesta PATRU tipuri de situatii:

1. Copilul/tanarul cu dizabilitati NU cere – iar familia priveste cu resemnare situatia data.

2. Copilul/tanarul cu dizabilitati NU cere – dar familia pentru a simula „normalitatea” – un anumit statut social – altul decat cel al „categoriilor defavorizate”, creaza un mediu care DOAR lasa impresia integrarii si activitatii cand, in fapt, prezenta in locurile publice a celui cu dizabilitati este strict fizica.

3. Copilul/tanarul cu dizabilitati CERE – iar familia se opune, o bariera de mentalitate cu grave repercursiuni pentru toti:
– VREAU IN PARC, VREAU LA TEATRU, VREAU IN VIZITA … – NU SE POATE, ESTI ALTFEL RADE LUMEA…
– VREAU LA JOACA … – NU SE POATE, ESTI BOLNAV, COPIII SUNT RAI…
– VREAU LA SCOALA … – NU SE POATE – NU POTI SCRIE, VORBI, MERGE… LA CE-TI VA FOLOSI?

4. Copilul/tanarul cu dizabilitati CERE – si familia ii satisface cererea, pregatindu-l corespunzator in functie de ceea ce implica dorinta lui:
– LOCURILE PUBLICE – impun tinuta, prezenta de spirit in fata situatiilor placute si neplacute, auto-reprezentare.
– JOACA – necesita acceptare reciproca, intuitie, inventivitate, spontaneitate, inter-relationare.
– SCOALA – presupune dorinta de cunoastere, program fix, efort suplimentar de memorare, responsabilitate, competitie, evaluare.

Integrarea sociala nu o reflecta numarul mare al persoanelor care te inconjoara zilnic, ci numarul si calitatea actiunilor care implica participarea comuna in interesul grupului caruia apartinem.
Inainte de a exista IHTIS, a existat un curs de 5 zile tocmai la Iasi, a existat dorinta mea de a participa si convingerea mamei ca efortul nostru fizic si costurile sunt pe masura informatiilor ce mi le pot insusi.

Dupa cativa ani, acelasi dascal deosebit din Iasi, o indemna pe ANA-MARIA sa vina la IHTIS…

Integrarea sociala nu se poate impune, cumpara sau simula. Apartenenta la un grup NU o stabileste dizabilitatea, ci propriile valori care se definesc in familie si care se manifesta si sporesc printre oameni cu preocupari si aspiratii similare.

Mihaela Mihaescu

Anunțuri

6 comentarii »

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

  1. Am reusit sa-mi fac cativa prieteni buni chiar, cu studii superioare, dar probabil lipsa timpului lor face sa ne vedem rar. Nici unul din prietenii mei, nu m-a intergrat in grupul lor de prieteni, desi mi-au promis. Oare de ce?

  2. @ Marius – de povestit sigur s-a povestit despre tine. dar s-au remarcat acele preocupari si aspiratii care nu coincid. Inca nu i-ai convins ca ai ceva in comun cu ei… Posibil sa fi considerat ca in grupul respectiv tu nu iti poti aduce aportul in niciun fel. Integrarea inseamna participare, actiune, competitie…, nu doar cateva replici simple de dialog.

  3. Am inteles, dar cum sa depasesc singuratatea?

  4. @ Marius – cand resimti tu singuratatea? Daca ea te intristeaza cand stai in casa, atunci iesi cu ai tai in locurile publice, printre oameni. Daca in mijloul multimii tot singur te simti, inseamna ca subiectele tale de discutie nu trezesc interesul celor ce te cunosc. Niciodata un om pasionat DOAR de fotbal nu va discuta cu tine alt subiect. Am fost carte in Proiectul BIBLIOTECA VIE. Inainte de a incepe dialogul cu cei ce alegeau sa ma „citeasca”, aflam ce profesie au si indreptam discutia spre directia interesului lor. Unui student la medicina ii vorbeam despre diagnostic, experienta prin spitale, atitudini pozitive si negative ale cadrelor medicale etc, in timp ce studentului la jurnalism ii descriam prin exemple ce importanta este pentru noi, cei cu dizabilitati, imaginea pe care jurnalistul o prezinta cititorilor sai.
    Singuratatea dispare cand omul se perfectioneaza intr-un anumit domeniu, in baza caruia ia fiinta conversatia. Diversitatea grupurilor de prieteni ilustreaza diversitatea domeniilor care te preocupa…
    In ce domeniu simti tu ca excelezi? Cauta-i pe cei cu pasiuni similare. Astfel singuratatea dispare.

  5. Eu ies si ma plimb pe aleea mea singur si mai vorbesc cu vecinii, insa de multe ori dialogul se rezuma la salut si ce faci. De multe ori stau in casa si n-am cu cine vorbi ce ma apasa decat cu mama.

  6. […] [1]==>> Pe site-ul “IHTIS” gasim: “FAMILIA – temelia integrarii sociale a copilului/tanarului cu dizabilitati fizice”: […]


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.
Entries și comentarii feeds.

%d blogeri au apreciat asta: