ELEV PENTRU O ZI – copilaria traita intr-un singur ceas

Octombrie 5, 2012 la 3:59 pm | Publicat în Campanii IHTIS, Integrare sociala, Invata sa ma accepti!, Proiecte IHTIS, Si tu poti! | 2 comentarii

In urma cu cateva luni, cu sprijinul unui suflet cald – Dna Florentina Tonita, opinia publica botosaneana era indemnata sa accepte ca: „Lectiile de viata nu sunt povesti„ – lectia avand drept introducere o caracterizare cat se poate de sincera:  „Bogdan Ionut Apetrea are 32 de ani. Nu a fost niciodata la scoala, dar stie sa scrie si sa citeasca, este inconjurat de prieteni, are simtul umorului si, mai presus de toate, este un om care nu se lasa doborat nici macar atunci cand genunchii aproape ca ating pamantul!

Din acel moment, Bogdan aflat in cautarea unui “ceva” nedefinit, a schimbat monotonia zilelor lipsite de griji, de activitate, dar si de speranta, cu o viata activa, lasandu-se convins ca: “Niciodata nu e prea tarziu, dreptul la educatie este dreptul la viata!”.

Trecand prin toata birocratia acestor vremuri, cand orice bun gand este strivit de autoritarul “NU SE POATE”, Bogdan si “ingerasul sau pazitor” au miscat muntii din loc, astazi acesta fiind scolarizat la domiciliu, prin cursuri sustinute online. 

Pentru Bogdan Ionut Apetrea, exercitarea dreptului la educație in adevaratul sens al cuvantului, a fost ingaduit si inlesnit putin altfel decat programul stabilit initial in cadrul Proiectului SOLIDARITATE PENTRU dizABILITATE, ieri la Scoala nr 6 din Botosani, prin experimentul “ELEV PENTRU O ZI”, in clasa Doamnei invatatoare Fegher Doinita. 

“A fi elev inseamna mult mai mult decat credeam: inseamna emotia primului pas trecut peste pragul clasei, inseamna multimea ochilor curiosi, inseamna un dascal transformat in parinte, inseamna o amintire a vietii pe care nici o informatie online nu o poate inlocui” – marturiseste Bogdan dupa experienta avuta.

Acest nou capitol din viata lui Bogdan, s-a scris fara nici o investitie in plus ci, cu: deschidere, intelegere, armonie, rabdare, acceptare, buna randuiala – trairi firesti ce au sters pentru cateva zeci de minute consecintele discriminarii. Copiii au reusit prin desene, cantece, exercitii de matematica etc, sa il aduca pe “noul coleg” in lumea lor, o lume de care nu te poti desparti decat zambind…

Reusita acestei zile o datoram Asociatiei Invatatorilor din Botosani – prin dna presedinta Maria Arama, conducerii Scolii nr. 6 Botosani, dnei inv. Fegher Doinita si dnei Florentina Tonita – “ingerasul pazitor” din preajma lui Bogdan, care a transpus in imagini graitoare intregul eveniment.

Mihaela Mihaescu

Anunțuri

2 comentarii »

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

  1. Superba lectie de viata !Daruim cu dragoste si pasiune!Punem suflet in tot ceea ce facem.Numai asa ajungem la inima copilului.De ce?Pentru ca lumea aceasta a copiilor este cea mai frumoasa,mai candida si mai curata !


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.
Entries și comentarii feeds.

%d blogeri au apreciat asta: