ÎMPREUNĂ ILUSTRĂM INCLUZIUNEA – sondaj și observații

iunie 27, 2018 la 7:07 am | Publicat în Proiecte IHTIS | Lasă un comentariu

afis
2018-06-27_9-46-25
DIN CIRCA 100 PARTICIPANȚI PREZENȚI LA IPOTESTI, PRIMUL GRUP DE REPONDENȚI ONLINE ESTE ALCĂTUIT DIN 6 PERSOANE.

1. ANDREEA CALISTRU – elevă – Eu una simt că pe ultima, cea mai de sus.
În ce mă privește, am fost întotdeauna deschisă dialogului cu orice copil sau adult, indiferent de problemele pe care le are. Mereu i-am văzut ca pe niște mici eroi.

2. MARIANA ALEXII – părinte – Felicitări draga mea!

3. MARIA ARAMĂ – învățător – În viața de zi cu zi, general vorbind, cred că suntem în faza de acceptare (bunăvoință – mai puțin caritate).
– În particular, la acțiuni de genul celei de la Ipotești, pot spune că este deja vorba de integrare și, într-un procent remarcabil, de cunoaștere.

4. LILIANA CHISĂLIȚĂ – părinte – Activitatea de la Ipotești a fost un eveniment de o sensibilitate aparte, participanții cu și fără dizabilități s-au acceptat, integrat și cunoscut. Prin această manifestare artistică, copiii au înțeles cât de importantă este incluziunea… În viața reală, din nefericire, lucrurile stau cu totul diferit. Chiar ieri, mergând spre Spitalul de copii, un băiețel aflat împreună cu bunica lui, pe o bancă în parc, a întrebat-o ironic pe Alexandra cum se simte în scaunul cu rotile?! Alexandra i-a răspuns, fără nicio ezitare, că se simte bine, scaunul cu rotile fiind siguranța și piciorușele ei! Răspunsul Alexandrei l-a surprins pe copil, bunica neavând nicio reacție… Părerea mea este că, ar trebui organizate în școli și grădinițe, astfel de evenimente artistice, la care să fie invitați părinții copiilor fără probleme de sănătate și copiii speciali. Poate s-ar înțelege mai ușor incluziunea și și-ar mai schimba mentalitatea. Evenimentul deosebit de la Ipotești, cred că și-a atins scopul propus: ne-am apropiat timizi dar sigur, de ultima treaptă! În viața de zi cu zi, suntem în altă poveste – cu incertitudini, mentalități și refuzuri, cu chiu cu vai, se atinge a doua treaptă. Este părerea sinceră și dureroasă a unei mămici de fetiță în scaun cu rotile… Mi-aș fi dorit să fie altfel… Poate, cândva, cei din jur vor înțelege cât de important este să fii OM, să fii acceptat și apreciat la adevărata valoare! Până atunci, putem doar să SPERĂM.

5. ROXANA POIANĂ – studentă nevăzătoare – Despre evenimentul de la Ipoteşti pot spune că la cum te cunosc, a fost o reuşită. Despre viaţa de zi cu zi… Nu prea pot vorbi la fel şi cred că suntem pe o treaptă a neînţelegerii. Oamenii cred că vor fi sănătoşi toată viaţa deşi oricine şi oricând poate avea probleme. Ideea e că părinţii care au aceşti copii, trebuie să se gândească la ei ca la viitori adulţi, componenţi ai societăţii şi să găsească pentru ei soluţii care să îi ajute şi după ce ei nu vor mai fi.

6. MARY ELISA – Cu siguranță, pe ultima treaptă și îmi doresc din tot sufletul ca toți să se regăsească acolo. Activitatea de la Ipotești a demonstrat încă o dată că indiferent de statutul fiecăruia suntem egali.
………………………………………………………………………………….

ANALIZĂ INIȚIATOR SONDAJ – MIHAELA MIHĂESCU:
Acum am convingerea că NU GREȘEC dacă afirm că: zecile de acțiuni desfășurate timp de 14 ani, vizând crearea cadrului prielnic incluziunii poziționează întreaga strădanie pe A DOUA TREAPTĂ.
Primul comentariu primit este optimist, voi căuta locul elevului cu dizabilități pornind analiza în sens invers, adică de la treapta de sus – cea a INCLUZIUNII – coborând până la cea de jos – SEGREGAREA, pomenite de repondenți:

TREAPTA 4 – INCLUZIUNEA există atunci când elevii cu și fără dizabilități fac zilnic ceva împreună, versurile citite de Andreea Calistru în prezentare, ascunzând într-o strofă acest aspect:
„Pe Ionică-n toată ziua, îl invit la o plimbare
Și ținându-l strâns de mână, eu îi povestesc anume,
Despre tot ce ne-nconjoară: plante, animale, lume…”.
Acolo unde realitatea este cea din versuri, incluziunea are viață, tresari și zici: „WOW, EXISTĂ!!!”. Acest sentiment l-am avut la Ipotești de câteva ori, dar, într-un singur punct intensitatea a fost maximă: Momentul Georgiana Ungureanu (4 ani) alături de care vibra sufletul Mariei Iosep (8 ani).
Fiind constant împreună, Maria cunoștea precis cum să-și ajute colega de scenă, care nu își putea folosi decât o mânuță. De unde știa? Din rutina zilnică, din învățarea noțiunilor a ocroti, încuraja și a ajuta, astfel încât, prietena ei – de numai 4 ani – să obțină cea mai bună apreciere posibilă, din partea tuturor.
AȘA ARATĂ INCLUZIUNEA: PREZENȚĂ, ATITUDINE SPONTANĂ ȘI CORECTĂ, ÎN CLIPA CÂND ESTE NEVOIE ȘI CUM ESTE NEVOIE. BRAVO MARIA! FELICITĂRI!

MARIA si GEORGIANA

Despre INCLUZIUNE afirmă mulți că EXISTĂ, știind că este dorită. Însă realitatea din stradă combate falsa convingere, coborând ștacheta din ce în ce mai jos…
………………………………………………………………………………………………………
TREAPTA 3 – INTEGRAREA – este sinonimă cu înțelegerea – bagaj de cunoștințe dobândit pe parcursul acțiunilor create special ca elevii cu și fără dizabilități să vină în contact direct.
Ce s-a învățat nou la Ipotești, în cadrul generat, timp de o zi?
Nu au existat comentarii, deși, acest punct din drumul către incluziune este esențial. Atenția majoritară, îndreptată către celelalte trepte, explică neobservarea realității, întâlnită în viața de zi cu zi, confirmată prin mărturia unui părinte…
„Un băiețel, aflat împreună cu bunica lui pe o bancă în parc, a întrebat-o ironic pe Alexandra cum se simte în scaunul cu rotile?! Alexandra i-a răspuns, fără nicio ezitare, că se simte bine, scaunul cu rotile fiind siguranța și piciorușele ei! Răspunsul Alexandrei l-a surprins pe copil, bunica neavând nicio reacție…”.
………………………………………………………………………………..

Treapta 2 – ACCEPTAREA – (bunăvoință – mai puțin caritate) – este poziția des indicată, coborâtă chiar spre SEGREGARE – cea mai de jos treaptă”.
„În ce mă privește, am fost întotdeauna deschisă dialogului cu orice copil sau adult, indiferent de problemele pe care le are. Mereu i-am văzut ca pe niște mici eroi.
Dar, din alt comentariu aflăm că…
„În viața de zi cu zi, suntem în altă poveste – cu incertitudini, mentalități și refuzuri, cu chiu cu vai, se atinge a doua treaptă”.
………………………………………………………………………………….
Treapta 1 – REFUZ – (excluziune) – este prezentă pretutindeni.
Cum putem conștientiza situația? Intrăm în lista noastră de prieteni, observăm câți dintre ei au o dizabilitate și consemnăm ce am făcut împreună ieri. În fiecare zi, facem acest exercițiu, iar dacă răspunsul va fi mereu „NIMIC”, atunci „incluziunea” rămâne o ILUSTRAȚIE, creată de câteva ori pe an, care ne amăgește că suntem pe treapta cea mai de sus…
…………………………………………………………………………………
CONCLUZII:
1. Știm și putem să ilustrăm incluziunea, dar o practicăm întâmplător, dacă ni se oferă ocazia.
2. Ilustrațiile acțiunilor destinate incluziunii primesc zeci de like-uri / aprecieri, dar nici 1% sugestii, întrucât dialogul purtat pe această temă este evitat, tema fiind NECUNOSCUTĂ, abordată / tratată superficial.
3. Există o mare confuzie între: ACCEPTARE și INCLUZIUNE – treptele 2 și 4.
4. O activitate dedicată strict incluziunii, fără partea artistică, ar reduce considerabil interesul elevilor de a participa.
5. Sunt necesare acțiuni viitoare pentru conștientizarea INCLUZIUNII PRACTICATE:
– Cursuri lunare online sau întâlniri / școală de week-end, cu teme specifice.
– Mese rotunde / discuții.
– Evenimente artistice numai cu grupuri mixte de copii – cu și fără dizabilități – situație în care PREGĂTIREA ELEVILOR ÎMPREUNĂ ar putea spori încă un strop strădania de până acum.

GRUP

Mihaela Mihaescu

Reclame

INVITATIE – ZIUA UNIVERSALA A IEI

iunie 12, 2018 la 9:29 am | Publicat în Proiecte IHTIS | Lasă un comentariu

DOPURI… PENTRU O CAUZA

iunie 12, 2018 la 7:12 am | Publicat în Proiecte IHTIS | Lasă un comentariu

STIATI CA:
PRIN COLECTARE SI RECICLARE DE DOPURI DE PLASTIC SE POT STRANGE FONDURI PENTRU PROIECTE?
VINE VACANTA. PUNEM IN GRAFIC O ASTFEL DE ACTIUNE LA IHTIS?

Pentru ce proiect doreste fiecare sa sustina: publicatii, tabara, festival, cursuri, intalniri, achizitii, dotari, centru de viata independenta etc. – DONATORUL – VOLUNTAR DECIDE!

Fiecare voluntar implicat va alege punctul de colectare cel mai apropiat de domiciliul sau. Am nevoie de aceasta forma de sprijin, eu – coordonatorul proiectului – fiind utilizator de fotoliu rulant…

Va multumesc!

Mihaela Mihaescu

 

1 IUNIE – SARBATOAREA COPIILOR

iunie 12, 2018 la 6:58 am | Publicat în Proiecte IHTIS | Lasă un comentariu

De zeci de ani militez singură pentru idealul numit incluziune și de foarte multe ori mi-am pus întrebarea: cui aș putea preda, măcar o zi, ștafeta numită IHTIS?
Acum am aflat răspunsul: PE VOI VĂ CĂUTAM!
Pentru o zi, am simtit că am alături o adevărată echipă, unită și responsabilă, făcând din voluntariat o artă: ARTA DE A FI OM… M-aș bucura nespus ca această poveste frumoasă să nu se oprească aici, după cum toate poveștile copilăriei au final fericit.
LA MULTI ANI, COPII! MULTUMIRI VOLUNTARILOR, indeosebi Alexandrei Chisalita si mamei ei, care s-au implicat si au daruit cu sufletul!


Pentru prima data voluntar IHTIS – prezentator ANDREEA CALISTRU.
Ma bucur si iti multumesc!

Multumiri D-nei inv. Elena Airinei si elevilor clasei pregatitoare de la Sc. gimn. nr.5 „Spiru Haret”, Dorohoi.

Colaborator: D-na Aglaia Corneanu – Fundatia STEFAN LUCHIAN – Botosani.

Mihaela Mihaescu

Si tu POTI DONA… 9 LEI

martie 12, 2018 la 6:39 am | Publicat în Campanii IHTIS, Proiecte IHTIS | Lasă un comentariu

MULTUMESC Liliana Moldovan!!!
Agentia de Presa ASII ROMANI reinvie o campanie IHTIS, sustinuta – cu ani in urma – de oameni valorsi din intreaga tara dar, nu indeajuns, pentru a atinge tinta propusa: 350.000 de sustinatori… Imi doresc acest proiect si cred in el.

Ceea ce simt ca imi lipseste este abilitatea in activitati de fundraising (strangere de fonduri).
Oare, a sosit vremea sa ma perfectionez in acest sens???

http://www.asiiromani.com/martisorul-semn-de-solidaritate-pentru-o-campanie-de-strangere-de-fonduri/

Mihaela Mihaescu

Pagina următoare »

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.
Entries și comentarii feeds.